Sanda Filat: „Vlad nu e omul care să fie condus de cineva”

(interviu cu Sanda Filat, publicat în ziarul Timpul la 25 mai 2007)

S-au cunoscut în anii de studenţie, în dulcele târg al Ieşilor, unde „teiul cel sfânt” al lui Eminescu îşi mai scutură şi azi floarea peste perechile de îndrăgostiţi. S-au căsătorit după numai trei luni. Dintr-un impuls intuitiv, spune Sanda. Şi n-au dat greş. Azi, după 15 ani de căsnicie, Sanda şi Vladimir Filat, alături de cei doi copii ai lor - Luca şi Iustina, formează o familie fericită. „Nu avem o reţetă a fericirii. Nouă pur şi simplu ne este interesant împreună, zi de zi. Cu un soţ şi un tată ca Vlad nu poţi să nu fii fericit”, ni s-a destăinuit Sanda, la o ceaşcă de cafea, pe terasa superbei grădini din spatele casei - mândria familiei Filat.

„Nu ne plictisim niciodată împreună”

- Sanda, cum te-ai lăsat cucerită atât de repede?

- Eram tineri, romantici, îmbătaţi de libertatea din „străinătatea” de la Iaşi, cu multe vise... Toată lumea era a noastră… Chiar de la primele întâlniri am simţit că Vlad e „jumătatea” mea. Am intuit în el o personalitate puternică, lucru de care m-am convins ulterior şi care mă impresionează şi astăzi. Era sigur pe sine, ştia ce vrea de la viaţă şi îmi insufla multă încredere.

- Pe parcursul anilor, ce alte calităţi ai descoperit la el?

- N-o spun doar pentru că este soţul meu: Vlad are, într-adevăr, foarte multe calităţi - omeneşti, intelectuale, manageriale. Este deschis spre comunicare, are o energie debordantă şi un potenţial enorm. Mă bucur că i-am fost alături de la începuturi, încercând să-l ajut să-şi descopere şi să-şi valorifice la maximum potenţialul. Nu a fost greu, pentru că Vlad e un maximalist şi un perfecţionist în toate - fie că e vorba de viaţa personală, relaţiile cu oamenii, afaceri sau politică. Dacă se apucă să facă ceva, fiţi siguri că se va implica la nivel de cel puţin 100%. Acceptă provocările, este omul mişcării chibzuite şi productive, al noilor descoperi şi al rezultatelor. E gata să meargă până în pânzele albe, dacă este convins că se merită acest lucru.

- Este dificil să rezişti unui astfel de ritm de viaţă?

- Nu, pentru că şi mie îmi place mişcarea, dezvoltarea continuă, autodepăşirea, ca şi cum te-ai afla într-o competiţie permanentă cu tine însuţi. Ne asemănăm şi ne completăm, din acest punct de vedere. Nu ne plictisim niciodată. Nouă ne este interesant unul cu altul. Vorbim, ne sfătuim, glumim, râdem până la lacrimi...

- Cât de des te surprinde prin gesturi ieşite din comun, surprize şi cadouri neobişnuite?

- Vlad nu este persoana care să facă surprize ce te-ar lăsa chiar cu gura căscată. În principiu, după atâţia ani petrecuţi împreună, ştiu la ce să mă aştept de la el. Îmi convine acest lucru, pentru că aşteptările nu-mi sunt niciodată înşelate. Surprizelor trăsnite şi zgomotoase el preferă gesturile largi, elegante şi făcute din tot sufletul. Dacă e să-mi aducă un buchet, apoi ştiu că va fi neapărat unul cu florile mele preferate şi aranjat impecabil.

- Acum 15 ani îţi imaginai că vei fi soţie de ministru, deputat, potenţial primar al capitalei?

- Vlad a avut întotdeauna ambiţii şi vise mari. Înscrierea în cursa pentru primărie este încă o ambiţie sănătoasă şi îl susţin întru totul.

„Aproape în fiecare sâmbătă şi duminică ni se umple casa de oaspeţi”

- Păreţi o familie foarte fericită. Care e secretul?

- Nu e vorba de un secret sau o reţetă magică. Important e să ai încredere în „jumătatea” ta, să nu-ţi impui regulile, să-l laşi pe celălalt să-şi găsească drumul, să-i respecţi dreptul la libertatea de a-şi urma visele, să-l susţii în toate. Când noi am înţeles lucrul acesta, totul a devenit foarte simplu şi uşor.

- Cine cântă în casă: cocoşul sau găina?

- Ambii cântăm, dar cântăm pe rând sau cântăm astfel ca unul să nu-l acopere pe celălalt.

- Cât de mult se implică domnul Filat în treburile casnice?

- El participă la toate - şi la amenajarea casei, şi la îngrijirea grădinii, dacă are timp liber. Îl atenţionează pe grădinar unde e ceva uscat, ce mai trebuie de făcut, se apucă şi tunde iarba. Grătarul îl prepară întotdeauna singur, dacă intră prin bucătărie poate să taie o salată. Pe copii îi întreabă, obligatoriu, despre treburile de la şcoală, ce-a fost bine şi ce nu.

- Respectaţi nişte tradiţii de familie, aveţi tabieturi?

- Suntem o familie democrată. Ar fi prea mult spus tradiţii. Obişnuim să facem sărbătorile în familie, să mergem în vacanţă toţi împreună, să ne întâlnim cu prietenii.

- Mai des primiţi oaspeţi sau mergeţi în musafirie?

- Vlad e o fire foarte deschisă, atrage lumea ca un magnet. Şi preferă să-i invite pe toţi la noi acasă. Avem foarte mulţi prieteni, cunoscuţi - din anii de studenţie, din lumea businessului, din politică. Cum se încălzeşte afară, aproape în fiecare sâmbătă şi duminică, terasa se umple de oaspeţi. Mai puţin acum, în campania electorală, pentru că nu ne prea ajunge timp.

- Sunteţi o pereche mondenă, vă place să mergeţi pe la recepţii?

- Nu prea. Mergem doar atunci când nu le putem evita. Preferăm recepţiilor serile petrecute cu copiii, acasă. Să vedeţi ce dezbateri se încing! Ne-am străduit tot timpul să fim foarte apropiaţi cu copiii, i-am tratat de mici ca pe nişte personalităţi, le cerem sfatul. Să-i vedeţi acum, în campania electorală, cum analizează programe, spoturi, slogane, urmăresc dezbaterile de la posturile TV...

„Vlad nu îşi doreşte o soţie casnică”

- Domnul Filat e un bărbat bine, întotdeauna la patru ace. Nu eşti geloasă pe faptul că atrage privirile şi altor femei?

- Nu sunt genul de femeie geloasă. Mie îmi place să-l văd aşa, să arate întotdeauna bine. Am toată încrederea în el. Pe mine m-ar deranja dacă ar fi invers.

- Domnul Filat îşi alege singur vestimentaţia sau lasă în seama ta această preocupare?

- De obicei, el singur decide. Eu îl asist şi, dacă îmi cere sfaturi (dar, de obicei, le cere), i le dau cu plăcere. Pot să-i aleg cravatele, cămăşile, dar în privinţa costumelor, nu risc.

- Dar cât de des îi dai sfaturi în ceea ce priveşte politica?

- Îmi cere destul de des părerea, dar asta nu înseamnă că răspunsul meu îl influenţează direct. Mai degrabă, vorbind cu mine, ajunge la propria decizie. Vlad nu e omul care să fie condus de cineva, nici chiar de soţie. E foarte hotărât în deciziile pe care le ia.

- Dar nici nu pari a fi genul de femeie casnică, ce se dedică în totalitate soţului şi copiilor, uitând de sine…

- Categoric. Am stat o perioadă destul de lungă acasă, cât au fost copiii mici. Dar nu aş accepta să fiu casnică toată viaţa şi nici Vlad nu e omul care să-şi dorească o astfel de soţie. Se formează un dezechilibru foarte mare atunci când soţul este în plină activitate, întotdeauna printre oameni, se dezvoltă, îşi face o carieră, iar soţia nu are alte preocupări decât casa, soţul şi copiii. Nu prea cred în armonia şi perspectivele unei astfel de familii. Am absolvit două facultăţi - limbi străine şi psihologie -, am făcut un masterat. Acum sunt lector la Institutul de instruire continuă, sunt implicată în multe proiecte. Iar recent mi-am deschis o mică afacere - o şcoală de limbi moderne, unde va funcţiona şi un cabinet de consiliere psihologică. Am şi eu planurile şi ambiţiile mele.


Vlad Filat, soţul versus politicianul

A fost o perioadă mai dificilă, după ce ne-am întors de la Iaşi, cu vreo zece ani în urmă. Vlad tocmai intrase în politică şi era absorbit de noile activităţi şi responsabilităţi, în cadrul guvernului Sturza. Dorea să facă schimbări globale, muncea mult, era plin de idei şi planuri grandioase. Iar acasă copiii erau foarte mici. Nu mă deranja că stă mai mult la serviciu decât cu noi, dar îmi făceam griji că e într-o încordare nervoasă şi psihologică permanentă. Dar au trecut toate... Azi pot spune cu certitudine: Iustina, Luca şi cu mine suntem pe primul loc pe lista de priorităţi a lui Vlad. Cariera, afacerile, ambiţiile politice - toate sunt importante pentru el, dar familia e în afara concursului. Ca în orice familie, mai apar uneori mici neînţelegeri şi probleme, dar toate se rezolvă, cu răbdare şi înţelegere. Trebuie să încerci să iei lecţii din situaţiile neplăcute şi altă dată le vei depăşi mai uşor sau le vei preîntâmpina. Asta facem noi.