Lacrimi de crocodil pentru un Consumator de onoruri?

Recent, la Teatrul „Luceafărul” s-a jucat în premieră spectacolul „Consumatorul de onoruri” de Andrei Strâmbeanu. Regia spectacolului o semnează Stela Focșa, scenografia – Adrian Suruceanu, costume – Stela Verebceanu, muzica – Iuri Aleabov.
De remarcat că piesa lui Andrei Strâmbeanu, „Consumatorul de onoruri”, nu este la primul „botez” scenic, ci a mai fost montata, acum zece ani, pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău în viziunea regizorală a lui Ilie Todorov. Este o calitate importantă pentru o piesă, care a trezit interesul, după mai mulți ani, unui alt teatru. Autorul ei, Andrei Strâmbeanu, după patruzeci de ani, cum a mărturisit la premieră, ajunge să-și vadă montată o altă piesă pe scena Teatrului „Luceafărul” care, să credem, va avea un alt destin, decât cel al spectacolului „Minodora” (regizor Ion Ungureanu), interzis, după câteva reprezentații, de autoritățile comuniste de atunci.
În opinia mea, piesa „Consumatorul de onoruri” a rămas la fel de actuală ca și acum zece ani și, cred, va mai fi actuală încă mult timp. Măcar și din motivul că la capitolul ”consumatori de onoruri” nu prea avem concurenți. Dorința de a fi celebrați, de a ne afișa cu orice preț, de a purta o tinichea la piept, de a ”place” regimului și guvernanților – oricare ar fi ei, începe să devină pentru mulți o prioritate în viață– fie că e vorba de scriitori, actori, cântăreți, savanți. E ca o boală, ca o molimă incurabilă.
În acest sens, scenografia actualului spectacol nu indică un timp concret: poate fi prezent, poate fi trecut sau viitor. Avem în scenă un interior cu două culori dominante: roșu și alb, cu pereți pe care nu este expusă vederii nici o fotografie sau vreun tablou. Există un geam, un scaun, un fotoliu acoperit cu pielea ursoaicei „împușcată de Nicolae Ceaușescu”, cum afirmă personajul central al piesei, scriitorul Marian Berdaga, un telefon, o masă acoperită cu o pânză albă, care-și are începutul ca o perdea la geam și coboară jos ca o trenă lungă-lungă, transformându-se pe parcurs în mirajul unei vieți trăită în deșert… Inspirat a fost compusă muzica pentru spectacol.
Metaforic, ni se da de înțeles, de la bun început, că personajul a fost ”condamnat” să fie „consumator de onoruri”. După o pânză străvezie care este lăsată sa cadă în loc de cortină, Muzele îi dau verdictul: asta ești, asta ai fost, un Consumator de onoruri! E ca o halucinație, ca un vis, ca un coșmar. Pe care Berdaga l-a avut, probabil, dintotdeauna. Cel puțin, așa am înțeles eu, doar că el nu a vrut să conștientizeze.
Interpretul rolului, actorul Veaceslav Mereuță a ales, în acest sens, tonalitatea perfectă: el joacă un condamnat. Mersul greoi, spatele încovoiat, privirea grea, gesturile obosite – așa apare Marian Berdaga pe parcursul spectacolului. Care este un șir de aduceri aminte din trecut. În acest sens, sunt semnificative scenele cu soția, Dorinel, cum îi spune cu gingășie Marian Berdaga (interpretă Natalia Iacovlev). La fel, și întâlnirea celor două soții ale lui Marian Berdaga în parc – fosta, Maria, (actrița Vitalia Grigoriu) și cea care a urmat – Dorina. Dar și din prezent: singurătatea lui Marian, care-i prilejuiesc aducerile aminte, decizia sa de a-și pune capăt zilelor, nu înainte însă de a se întâlni cu fiică-sa, Natașa (în rol Inga Petică), de a comanda o masă festiva de la restaurantul „Broasca țestoasă” (ce mai denumire!), de a o cunoaște pe chelnerița care s-a „dat” în spectacol, demonstrând un nestăvilit temperament și o dorință inepuizabilă de viață - artista Viorica Severin. Dar ce coincidență: tot Maria o cheamă, ca pe prima soție! Și o altă coincidență, fatală pentru Berdaga, fiindcă-i amintește de a doua, Dorina: dorește să bea șampanie franțuzească! Cum să nu-ți pui capăt zilelor, când constați că nu există cale de mijloc?! Ceea ce a și făcut Marian Berdaga: s-a sinucis! După ce am aflat cu toții, pe tot parcursul spectacolului, că viața lui a fost un eșec, că a scris „o sută de cărți și toate proaste!” Era de-ajuns „una, dar bună!” Că s-a săturat „mereu să am dreptate!”. Dorința lui este „Să nu-mi mai aduceți aminte de cărți!”
Întâlnirea cu fiică-sa nu a fost deloc plăcută, mai curând un dezastru. Prin tot ce făcea și spunea Natașa, emana ură, dispreț și o lipsă de respect total față de cel care-și zicea tatăl ei, deși în sufletul ei îl iubea și se mândrea (episodul cu ”înscenarea” morții de către Berdaga). ”Natașa, nu te-am chemat aici ca să mă judeci, ci ca să vezi un om mort!”. Trebuie să remarcam, că replicile din piesă, mai ales cele rostite de Marian Berdaga, sunt ”grele” – de sens, de semnificații. Ele exprimă o experiență de viață a unui om, a unui scriitor, talentat, fără îndoială, dar care și-a vânturat talentul pentru onoruri, pentru o viață lipsită de griji, pentru dreptul de a sta în prezidium la adunări, chiar de a „fuma în prezidium”, gest pe care în perioada de tristă faimă – regimul totalitar sovietic – nu și-l permitea oricine. Doar „aleșii” regimului. Prețul erau cărțile care glorificau acest regim.
Spectacolul este un test și pentru public: unii îl condamnă pe „consumatorul de onoruri”, alții îl deplâng, fiindcă, vezi bine, trebuia să faci și unele compromisuri, scriitorii sunt și ei oameni…
Trebuie să constat următoarele: „Consumatorul de onoruri” de la Teatrul „Luceafărul” este o montare cinstită: prin desfășurarea firească a subiectului regia lasă să se înțeleagă că nu merită să verși lacrimi de crocodil pentru asemenea specie de oameni.
Sursa: hotnews.md
- 24.05.2012
-
Factorii de decizie din raionul Anenii Noi optează pentru serviciile de sănătate prietenoase tinerilor
- 23.05.2012
-
"Renaturarea râurilor. Metode şi practici", seminar organizat de echipa Centrului Naţional de Mediu"
- 23.05.2012
-
Dirk Niebel, Ministrul Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, va vizita spitalul Regional din Orhei
- 23.05.2012
-
Consultările experţilor în domeniul educaţiei, de pe cele două maluri ale Nistrului, au fost reluate
- 23.05.2012
-
Socialiştii vor vota împotriva legii care liberalizează homosexualismul
Video Line
- 22.05.2012
-
Parada motoarelor. Hram la Bălți
- 09.05.2012
-
9 Mai la Bălți
- 07.05.2012
-
Orchestra militară a forţelor terestre ale SUA în Europa la Bălți
Comentarii (0)