TOP 7 greşeli politice: PL şi Dorin Chirtoacă

Fiecare om greşeşte. Greşesc şi politicienii. De multe ori, plăcîndu-le să se înconjoare cu lingăi, aceştia, treptat-treptat se descoperă infailibili – semizei ai adevărului suprem, înconjuraţi de muritori de rînd, scrie Ion Grosu pe blog.

Ce este o greşeală? În seria de articole, începută cu PCRM şi continuată cu PLDM şi PL, greşeală este  acţiunea care îndepărtează alegătorii. Atît trecuţi, cît şi potenţiali. Din cînd în cînd aceştia ies la vot şi nu iartă greşiţilor. Oricît ar desconsidera unii tradiţia democratică moldovenească, istoria PPCD arată că reflexul de vomă s-a păstrat la cetăţenii cu drept de vot, chiar şi la cei pentru care orice potlogărie poate fi iertată în numele adevărului istoric.

0. Declaraţiile aiurea ale lui Gimpu

Primul gînd al meu a fost să includ în lista greşelilor gafele lui Mihai Ghimpu. De exemplu declaraţia lui într-un interviu oferit celui mai citit ziar din Moldova – “Komsomolskaya Pravda” în 2010, că Moldova nu se va uni niciodată cu România. O vorbă care nu are cum să placă alegătorilor PL. Dar şi rezultatul electoral şi sondajele orientate pe explicarea deciziei de vot au arătat că liderul PL nu influenţează propriii algători. Lor li-i cam tot una de ce spune Ghimpu. PL-ul strînge voturile cu Dorin Chirtoacă.

7. Incapacitatea de a negocia

La localele din 2011 AIE a bătut PCRM-ul, după care s-a împuşcat în picior. Alianţa aşa şi nu a putut ajunge la un acord privind repartizarea preşedinţilor de raion şi asta în primul rînd din cauza intransigenţei liberalilor. Cu toate că au cerut iniţial 10 raioane, liberalii au rămas în final cu unul singur – Ialoveni – obţinut şi el cu votul comuniştilor, care au primit pentru asta un post de vicepreşedinte. Şi asta în pofida ofertei PLDM şi PD de 3 raioane.

Uneori e bine să pierzi lupte pentru a cîştiga războaie. Cu trei raioane prezidate PL-ul ar fi putut să mai diminueze din imaginea de partid municipal.

6. Mulţumirea cu puţinul

PL este un partid care a pornit ca o alternativă PPCD-ului, dar, treptat-treptat, a ajuns o copie a lui. Adică un partid de extremă dreaptă, care se mulţumeşte cu 10%, mai mult sau mai puţin garantate. La fel PL-ul este un partid al unei regiuni – centru. Doar în 5 unităţi administrative din centru liberalii au luat mai mult de 10% la parlamentarele din 2010.

Alegătorii sunt deprinşi să voteze partidele mari, „cu şanse” şi strategia actuală a partidului nu va permite niciodată lui Dorin Chirtoacă să devină un lider naţional. Ceva trebuie schimbat pînă la capăt – sau partidul, sau ambiţiile.

5. Lupta fără izbîndă cu comuniştii

Multe din mesajele liberalilor sunt în mod evident declarative şi ipocrite, dar oricît de cinici am fi, trebuie să recunoaştem că aceştia s-ar bucura sincer dacă Partidul Comuniştilor ar pierde din voturi şi din importanţă în Moldova. Lupta cu comuniştii are elemente de spectacol, dar e una dusă pe bune şi e o luptă pierdută pentru liberali. După 4 ani de administrare a Chişinăului, pentru prima dată din 1991 acesta a ajuns să aibă o majoritate comunistă în consiliu. Dacă nu era paşnicul Dodon şi jocurile cu legislaţia care au blocat primăria pe 6 luni, era vai de capul primarului.

În 2007 comuniştii au obţinut 26% din voturile chişinăuenilor pentru consiliu. După 4 ani de schimbare, în 2011, PCRM a luat 46%. Alegătorii PL vor ca lupta să fie eficientă, nu doar spectaculoasă.

Continuare