Nicolae Dabija: Mihail Şleahtiţchi e unul dintre miniştrii cei mai buni ai Guvernului Filat

Mihail Şleahtiţchi e unul dintre miniştrii cei mai buni ai Guvernului Filat. E un specialist competent şi un bărbat plin de curaj.

Va reuşi D.Rogozin cu uneltele sale să-l clintească din funcţia pe care o ocupă?!

Posibil. Asta va însemna că acest şovin şi-a ocupat locul său de guvernator al viitoarei regiuni Moldavskaia a Federaţiei Ruse.

Competenţa şi buna-creştere ale ministrului Şleahtiţchi s-au confruntat cu incompetenţa şi bădărănismul deputatului Igor Dodon.

Acesta e plin de cunoştinţe la istorie ca broasca de păr.

Argumentul lui forte, atunci când debitează prostii, este:
– Asta e părerea mea.

Participasem ceva mai demult la un talk-show de la „Jurnal TV”, unde un ignorant, Mihail Garbuz, preşedintele Partidului „Patrihoţii Moldovei” (sau cam aşa ceva), a afirmat că „România a luat naştere în 1868”, iar când cineva i-a spus că n-are dreptate, el a spus plin de seninătate:
– Asta e părerea mea.

Minciuna şi prostia au devenit păreri. Şi n-ai ce-i face domnului tovarăş.

Dacă umbla la şcoală, poate mai avea şi cunoştinţe, dar aşa, el are doar „păreri”.

Pe Dodon, pe Tkaciuk, pe Voronin, atunci când aud de istoria românilor, îi apucă damblaua.

Dar, dacă ei ar crede tot ce afirmaseră învăţătorii lor, Marx, Engels, Lenin şi Stalin, inclusiv faptul că „basarabenii sunt români”, acest lucru nu înseamnă decât că istoria românilor este şi istoria noastră. A românilor din afara Statului Român. Inclusiv a celor din Basarabia, Bucovina sau Transnistria.

Aşa cum armenii din toată lumea studiază Istoria armenilor, aşa cum bulgarii de la noi studiază Istoria bulgarilor, avem şi noi tot dreptul să studiem Istoria românilor de pretutindeni.

Uniunea Europeană a acceptat acest lucru. Pentru că nu întotdeauna statul se suprapune cu naţiunea. Iar naţiunea – cu statul.

Naţiunea română e situată cu mult dincolo de graniţele politice ale Ţării (României de azi).

Ruşii vin în Republica Moldova nu cu Istoria ruşilor (care ar fi firesc să fie cunoscută), ci cu Istoria Rusiei, în care Republica Moldova e tratată de pe poziţii şovine (împărţirea în două a Moldovei de la 1812 e povestită în ea ca „act progresist”, ca şi Pactul Ribbentrop-Molotov şi „eliberarea” din 1940), iar Ministerul Educaţiei, observaţi, încă nu le-a interzis. Dintr-o generozitate exagerată a noastră.
Istoria românilor nu e o istorie străină.

Suntem neam de Basarabi, şi ar fi păcat ca urmaşii noştri să nu ştie nimic de domnitorii Valahiei, de la care provine numele de Basarabia.

Bucovina e parte a Moldovei, ruptă la 1775, şi ar fi dureros să nu ştim nimic despre ea.

Moldova din dreapta Prutului (care a creat, împreună cu Valahia, în 1859 statul unit România) e ţara noastră şi ar fi o crimă să ni se interzică să vorbim despre Iaşi, Suceava sau Vaslui, despre Putna, Podul Înalt sau Cetatea Neamţului, glorii ale istoriei noastre comune.

Avem cu românii de dincolo de Prut nu doar o  limbă comună, tradiţii comune, sărbători comune, dar – lucrul cel mai important – şi o memorie comună.

Istoria românilor e istoria noastră. Iar istoria basarabenilor e parte din istoria tuturor românilor. Suferinţa neamului dintre Prut şi până dincolo de Nistru e o componentă a patrimoniului naţional românesc.

Se ştie că atunci când  spaniolii au ocupat poporul aztec, comandanţii de oşti au dat un ordin: „Toţi istoricii să fie lichidaţi!”

Acelaşi lucru l-au făcut şi ruşii în 1940: toţi istoricii – savanţi, profesori etc. – au fost fie împuşcaţi, fie deportaţi în Siberia.

Din păcate, şi unii dintre istoricii născuţi după 1940, am impresia, se nasc gata speriaţi: aceştia ar trebui de urgenţă adunaţi la un Congres al Istoricilor şi descântaţi de speriat.

De ce?

Cunosc lista istoricilor (majoritatea tineri şi cu facultăţi absolvite în România) care au votat contra introducerii Istoriei românilor în şcoli.

Motivul? Nu e momentul!, – zic ei. Pentru că Moscova se poate supăra, şi s-ar putea, din cauza Istoriei românilor, să ne majoreze preţul la gaze. Unde să-l mai majoreze? Când noi plătim cel mai scump preţ la gaze din Europa.

România, cea de dincoace şi cea de dincolo de Prut, în hărţile lui Dumnezeu, nu are graniţă trasă pe la mijlocul ei.

Graniţa au tras-o oamenii.

Ea mai trece prin inima limbii române, prin mijlocul suferinţelor şi sărbătorilor noastre.

Mihail Şleahtiţchi a încercat să dea la o parte sârma ghimpată care trece prin Istoria românilor ca obiect.

Să-l ajutăm să o scoată.

Istoria noastră, după secole de interdicţie, trebuie să ajungă la cei care au făurit-o şi la urmaşii acestora. Pentru asta – ea urmează să păşească pragul instituţiilor de învăţământ, ca să ne redea demnitatea. Iar demnitatea este părticica lui Dumnezeu din fiecare dintre noi.