Retragerea licenţei postului de televiziune NIT de către CCA reprezintă încă un pas în ceea ce am putea numi „lupta pentru televizor” dintre putere şi opoziţie. Motivul retragerii acestei licenţe îl constituie „nerespectarea pluralismului de opinii” în cadrul buletinelor de ştiri. Ştirile NIT-ului sînt părtinitoare, ceea ce este practic de necontestat. Guvernarea este diabolizată iar opoziţia apare constant în imagini pozitive, fapt care contravine Codului Audiovizualului. În aceste condiţii, unii vor spune că subiectul este epuizat, televizunea NIT trebuie închisă iar jurnaliştii ar urma să fie ciuntiţi. În realitate, însă, lucrurile nu par a fi deloc simple.

În primul rînd, este clar că decizia CCE se dovedeşte a fi una birocratică şi formalistă, care se conduce doar de buchia Codului. Dacă vom intra în esenţă atunci va trebui să consatăm că majoritatea posturilor de televiziune din ţară, care se conduc de prevederile Codului Audiovizualului, fac jocurile partidelor aflate la guvernare. Comuniştii nu apar nici la M1, nici la Prime, nici la PRO TV şi nici la Publika şi Jurnal TV. Astfel, prin decizia luată, CCA vrea să elimine de pe piaţa audiovizualului singurul post de televiziune al opoziţiei. Repet, nu avem temei să considerăm decizia CCA drept fiind una nefondată, ea avînd acoperire juridică perfectă. Dar prin proceduralism exagerat şi pedanterie făţişă, CCA crează un dezechilibru profund atît politic cît şi mediatic, consolidînd puterea şi şubrezind vocile contestatare.

Nu cred că în cazul dat putem accepta contraargumentul potrivit căruia „comuniştii au procedat la fel”. E adevărat că comuniştii au făcut la fel dar pentru ca puterea actuală să fie legitimă ea trebuie să procedeze altfel. Adică, să ţină cont de principiile democratice, ca spirit şi nu ca norme juridice extrem de interpretabile. Acest lucru este valabil mai ales acum cînd se doreşte votarea unei legi a opoziţiei, a cărei spirit ar fi că opoziţia are nevoie de o protecţie mai mare decît puterea. 

În al doilea rînd, ne putem întreba cam de ce toate televiziunile ar trebui să fie obligate să funcţioneze după acelaşi tipar, oferind în cadrul buletinelor de ştiri trimitere la cele două surse. În fond, acest jurnalism clasic poate fi contestat mai ales în condiţiile în care puterea, susţinută masiv de mass media, îşi pierde legitimitatea populară. Comuniştii pretind că acest lucru s-a întîmplat şi că guvernarea actuală trebuie abolită. În asemenea condiţii, NIT-ul, cred, poate să înăsprească mesajul şi să nu să se conducă de regulile de joc, stabilite de Cod. O asemenea situaţie nu mai cade sub incidenţa Codului Audiovizualului şi poate să fie reglementată doar de partidele parlamentare (inclusiv, opoziţia). Prin decizia luată, CCA intervine destul de brutal în mersul luptei politice din ţară, avînd în vedere că toate televiziunile importante au conexiuni politice.

În al treilea rînd, rămîne desigur bănuiala politizării excesive a CCA. Oamenii din CCA nu sînt desigur sfinţi. Admit că unii dintre ei au luat această decizie fiind mînaţi de impulsul nobil al respectării procedurilor stipulate în Cod. O altă parte, însă, ar putea să fie docili executanţi ai unor comenzi politice. Prin urmare, retragerea licenţei este şi o răfuială politică. În tot cazul, nu vom fi mişcaţi deloc de argumentul că singurul vot politizat, exprimat în şedinţă, a fot cel al lui Corneliu Mihalache, care a fost unica persoană ce s-a exprimat împotriva retragerii licenţei. Nu credem în aşa ceva.

Totuşi, din cîte înţelegem, licenţa nu va fi retrasă imediat. NIT-ul va acţiona în judecată şi va putea emite pe durata desfăşurării procesului. Asta înseamnă că vocea opoziţiei nu dispare.