Detaliile moldo-uciderii

Există omucidere, există pruncucidere, iar ruşii au inventat moldo-uciderea. Vorbim de o crimă în adevăratul sens al cuvântului, dar care nu va aduce după sine nicio pedeapsă. Dostoievski se răsuceşte acum în mormânt. Vor fi scoase blocurile de beton de pe “podul ucigaş” dintre Vadul lui Vodă şi Pârâta, va fi redus numărul militarilor.

Doar cu asta ne vom alege după moartea stupidă a unui tânăr în floarea vârstei. Cu puţin noroc, dacă Moldova va schelălăi în continuare la ruşi, Moscova ne-ar mai putea arunca un oscior: retragerea acestui fin diplomat, acestui ambasador discret, acestui gânditor profund al geopoliticii ruseşti, Kuzmici, Kuzma, Kuzmin. Să nu uităm să schelălăim în continuare.

-

Una peste alta, din tot acest scandal eu nu am înţeles foarte multe lucruri. Poate doar că suntem foarte balcanici şi foarte sentimentalişti, mai ales când vine vorba de Transnistria. Ne aprindem ca un foc de paie, ardem rapid, credem că este un incendiu de zile mari văzut tocmai din Cosmos, dar nu este decât jocul imaginaţiei noastre mioritice.

Partea bună, în sfârşit moldovenii au făcut front comun, s-au unit împotriva cuiva şi împreună cu politicienii au pus la cale un fluturat naţional din pumni. Hăhăhăăăăăi, vă arătăm noi, ne omorâţi copiii, afară armata rusă! Zici că asişti la un concert de colinde cu 4 milioane de dirijori şi niciun vocalist.

-

Din păcate, din tot acest vacarm lipsesc detalii importante ale moldo-uciderii. Ziceam mai sus că mi-au apărut câteva întrebări la care, personal, nu am încă un răspuns clar. De pildă, de ce “pacificatorii” nu au tras atunci când tânărul nostru “curajos” a trecut fără să oprească în partea ailaltă de Nistru?

Cum se face că l-au oprit cu rafale de Kalashnicov doar la întoarcere? Şi apoi, din ce ştiu eu, în grupul de soldaţi care ne aduc pacea multrâvnită sunt “transnistreni”, ruşi şi moldoveni, în proporţie egală. Aşadar, vreau să ştiu şi eu, ce au făcut bravii noştri moldoveni când ruşii ciuruiau o Lada albă? Una peste alta, sărmanul băiat de 18 ani este acum un erou naţional în Moldova. Numai că eu nu pot înţelege actul său de curaj. De ce? De ce să treci cu maşina în goană pe lângă un semn STOP? De ce să-i provoci pe ruşii cu automate? Ce a fost în capul săracului băiat? Bravadă, tupeu sau un moment, două de curaj? Merită să mori pentru ca acel post de “pacificatori” să fie subţiat şi să dispară nişte blocuri din beton? Oare Vadim a vrut ca gestul să fie o buturugă mică ce în sfârşit va răsturna din Transnistria gigantica armată rusească?

-

Să presupunem că fapta lui Vadim Pisari a fost una de nesupunere faţă de “cotropitori”. Să zicem că prin acţiunile sale a dorit să demonstreze ceva Moldovei şi Rusiei. Întrebarea care se impune: este singurul răzvrătit sau vor apărea şi alţi moldoveni ce vor trece razant pe lângă posturile de aşa-zişi pacificatori? Câţi îşi vor mai risca viaţa şi nu se vor supune ordinelor oamenilor cu Kalashnicovuri? Sunt jurnalist, iar profesia m-a învăţat să împart firul în patru. Din păcate, ştirile care apar în presa de la Chişinău sunt seci în informaţii detaliate despre incident şi mustesc de “mătăhăieli de pumni”.

Un exemplu, eu nu am fost niciodată în zonă. Sunt sigur că nici alte sute de mii de moldoveni habar nu au de satul Pârâta. Totuşi, nu am văzut nicăieri o hartă a regiunii, nu am văzut explicaţii despre situaţia juridică a acelor sate: ţin de autorităţile de la Chişinău, sunt o “enclavă” în Transnistria separatistă? Noroc de google maps. Aşa am aflat unde este podul şi cam la ce distanţă de capitala Moldovioarei se află localităţile respective. O vedeţi şi voi mai jos. În  concluzie vreau să vă spun, mai curând îi învingem pe ruşi şi îi alungăm din ţară, decât să scoatem Mioriţa din noi: “iar la cap să-mi pui fluieraş de fag…”