Am fost întrebat cum cred că o sa evolueze lucrurile în Moldova. Eu știu că o să merg la vot degrabă, și mă gîndesc, dacă în lista electorală ar figura opțiune „împotriva tuturor”, toți ar rămîne în opoziție, asta e soluția cîștigătoare. Am înțeles că noi nu avem niciun fel de criză politică, este greșit că noi avem politicieni mediocri. Politicienii de la noi nu fac politică, nu fac deloc! Politica nu e despre alegeri, alianţe, combinaţii strategice şi solidarităţi de grup. E despre pensii, proprietăţi, preţuri, impozite, chirii, drumuri, legi, ajutor la vreme de catastrofă, canalizare, administrarea gunoaielor, servicii publice ş.a.m.d. Pe scurt, politica e ceea ce nu fac, îndeobşte, politicienii. Sau fac doar în subsidiar, orientaţi spre cu totul alte obiective.

 

Ne uităm la bătăliile parlamentare şi guvernamentale ca la meci, după care ne întoarcem la „ale noastre”, adică la facturi neplătite, salarii, pensii, burse, străzi (sau lipsa lor), sate în agonie. Mă întreb mereu cum a reuşit politicul să mobilizeze atîta ură. Eu am o singură întrebare către cei care „profesează” politica: dacă nu ne ajută, ei pot măcar să nu ne încurce? Pentru că indiferent de ei, eu cred și pot face totul pentru ca Moldova lor să fie Moldova noastră.Eu nu sunt din cei care suferă de euforia naufragiului. E o poză celebra, am văzut-o pe Internet, la inundațiile de la Cotul Morii. Sunt niște țărani cu apa pînă la genunchi, cu pantalonii suflecați, care beau bere. Ei nu se gîndesc să oprească inundația, ei constată că e inundație...