M-a mirat foarte mult faptul că pentru prima dată printre sursele de trafic ale blogului meu am descoperit ieri şi site-ul prime.md... Nu i-aş fi acordat prea multă importanţă, dacă tot ieri nu aş fi primit următorul comentariu la postarea precedentă:

„Stimata doamna, totusi nu inteleg cu ce te-a suparat pe dumneata Plahotniuc?!... si de unde esti atat de sigura ca el este balaurul iar Filat este fat frumos ca doar nici unul ditre cei ce scrieti asa frumos, cu epitete si metafore nu aduceti nici macar un argument in srijinul afirmatiilor ca Plahotniuc este vinovatul in tot dezastrul din tara? V-ati vandut si dvs pe 30 de arginti, imi pare rau, o sa va tin minte”.

Aşa deci... Cineva o să mă ţină minte...Cred că e clar pentru ce...că doar nu pentru a mă ferici cu nişte bani în plus la cei 30 de arginţi pe care pretinde că i-am luat de la Filat! Oh, mamă dragă, ce sensibilitate exacerbată la critică! De data aceasta cred că am încurcat-o rău de tot! Povestea cu gogoaşa, care a tot scăpat de devoratori, se apropie de sfârşit?! Măi, ce talent am de a-i stârni pe toţi împotriva mea! Roşca nu vorbeşte cu mine pentru că am plecat din partid, Filat nu mă ia în seamă pentru că nu l-am huiduit pe Roşca atunci când am plecat din partid, Ghimpu nu mă mai recunoaşte pentru că l-am votat pe Voronin în 2005, Voronin nu mă iubeşte pentru că i-am dat bătăi de cap cu grevele şi „voobşce” sunt româncă... Acum şi Plohotniuc se pare că mă ameninţă cu nemurirea din cauză că l-am lăudat pe Filat şi nu pe procurorul general... 

Apropo de balauri şi feţi frumoşi - nu cred că vreunul dintre politicienii autohtoni merită să deţină exclusivitate în privinţa acestor supranume. Nu obişnuiesc să operez cu dihotomii, etichetările îmi repugnă. Şi nu cred că există oameni prin excelenţă buni sau răi. Îngerul şi demonul îşi dau mâna în fiecare dintre noi... 

Da, şi mai e ceva! Oamenii politici sunt în primul rând expresia noastră, a celor care îi votăm şi nu ne mai săturăm să consumăm la greu mitul Eliberatorului. Şi-i facem de zor acestuia din urmă statui. Şi le văruim cu alb-dalb de sărbători, şi le lustruim cu mâneca de la unicul costum de haine, scuipându-le drăgăstos, şi ne facem a nu vedea că au greşit, că au cedat, că s-au împotmolit, că s-au lăsat şantajaţi şi mituiţi... Exact invers procedăm cu cei „răi”, adică Ne-eliberatorii - îi înjurăm şi-i blestemăm de mama focului, chiar dacă enunţă şi lucruri logice...ca să avem pe cine să învinuim de absolut toate relele. Asta durează până în momentul când realizăm că nu am fost eliberaţi ca lumea! Atunci spargem statuile şi alegem alţi Eliberatori...Şi iar scuipăm şi lustruim, scuipăm şi lustruim...

Pe scurt, cui îi trebuie toată filosofia asta?. De fapt am vrut să declar la modul cel mai serios (aşa cum a făcut eroul unui film rusesc tare faimos prin anii 1979-80) că dacă mi se întâmplă ceva rău sau, Doamne fereşte, ireversibil, de acest fapt rog să fie considerat culpabil autorul comentariului cu pricina, Vladimir A.! Adică... Anonimus. Şi mai propun să interzicem acest nume pe teritoriul Republicii Moldova, că taaaare ne-a mai zăpăcit începând cu Vladimir Lenin...