Filat și Sârbu

După ce surlele şi trâmbiţele au anunţat în mod organizat şi conform tuturor rigorilor unei campanii mediatice bine puse la punct că premierul luptă cu îndârjire împotriva aşa-numiţilor raideri şi că arde de nerăbdare să ne prezinte rezultatele caznei sale titanice, vineri, 7 octombrie, curent, PLDM şi PCRM au votat în Parlament amânarea prezentării raportului dlui Filat cu privire la atacurile raider. Motivul invocat este unul aiuristic: comisia parlamentară nu a prezentat propriul raport şi până aceasta nu o va face, dl Filat, deşi cu greu se abţine, tot nu va prezenta raportul.

Pretextul nu doar că este lipsit de suportul logicii elementare, căci ne întrebăm, cu evidenţa la vedere, de ce PLDM şi PCRM leagă cele două evenimente în mod cu totul nefiresc? Este în interesul public să aflăm cât se poate de repede ce s-a întâmplat şi nu contează cine ne va satisface curiozitatea primul.

Dar nu lipsa logicii e cea mai gravă problemă în cazul dat şi în Moldova în general. Mai grav este că cele două partide, unite sub oblăduirea unui fruct inofensiv numai dacă nu este crescut cu pesticide, prin votul lor au subminat autoritatea Parlamentului.

Conform art. 66, litera f), al Constituţiei, cel care reglementează atribuţiiile Parlamentului, acesta, în calitatea lui de autoritate reprezentativă supremă a cetăţenilor moldoveni, exercită controlul parlamentar asupra puterii executive. Ca atare, ar fi corect ca premierul să vină cu raportul său în faţa deputaţilor, iar comisia parlamentară să prezinte ulterior concluziile în plenul Parlamentului, având toate datele la dispoziţie.

Prin votul lor, PLDM şi PCRM inversează lucrurile şi pun Parlamentul la dispoziţia premierului, iar din acţiunea lor rezultă o situaţie, inadmisibilă într-o democraţie normală, în care şeful executivului cenzurează forul suprem al ţării.

Să nu fi ştiut deputatul comunist Sârbu, cel cu propunerea de amânare a audierii premierului, despre semnificaţia gestului său din punctul de vedere al raporturilor dintre legislativ şi executiv? Posibil, dacă ţinem seama de faptul că atunci când sesisează curţile cu cererile sale, acesta face trimitere la vreo câteva zeci de articole din Constituţie în ideea că va nimeri şi articolul aplicabil speţei.

Filat şi Voronin s-au lăsat prea antrenaţi în jocurile inventate de bizantini, iar PLDM şi PCRM au cam trecut măsura prin comportamentul lor în Parlament. La urma urmei, împreună cele două partide au o majoritate mai mult decât confortabilă şi îşi pot permite să procedeze într-o manieră în care să arate respect pentru autoritatea Parlamentului.

Dar, dincolo de incidentul grav cu caracter instituţional, evenimentul produs în forul legislativ comportă şi latura lui legată de conjunctura politică.

Este relevant faptul că amânarea a fost solicitată de PCRM, partid care la începutul lunii septembrie insista să fie convocată o sesiune extraordinară pentru a lămuri urgent treaba cu atacurile raider, comunecii adresând mesaj tocmai din China că nu au răbdare până pe 29 septembrie. Acum nu-i mai roade chiar aşa tare grija pentru aflarea adevărului. Este la fel de relevant că PLDM a susţinut demersul comuniştilor, deşi Filat a declarat că este nerăbdător să-i fericească pe moldovenii care aşteaptă cu gura căscată să afle cine este fantoma de la operă.

Un pic de lumină în această scenă, regizată, trebuie menţionat, cam neîndemânatic, a turnat deputatul pldm-ist Deliu. Acesta, cu ingeniozitatea şi graţia unei pipiţe care ştie că suta de Euro muncită cinstit pe centură este mai reală şi mai utilă decât promisiunea unui fante ameţit de mireasma parfumului de roze, a afirmat că preferă fructul apos în dauna trandafirului care e prea ghimpos. Aşa dar, se pare că şi în această chestiune de maximă importanţă pentru ţară, PLDM se menţine pe coordonatele demult ştiute ale pragmatismului: a ales pepenele din mână, refuzând trandafirul din grădina AIE-2.

Altfel nu poate fi înţeleasă amânarea: fie PLDM şi PCRM mai au ceva de pus la punct în opera de soluţionare a crizei în doi şi mai au nevoie de puţin timp, fie premierul Filat nu are de fapt ce spune opiniei publice şi caută formulele generale cele mai potrivite pentru a ieşi din încurcătură.

Asta pentru că situaţia în care s-a pomenit este cam încurcată. S-a văzut de la bun început că scandalul cu raiderii a fost iniţiat după toate canoanele unei campanii mediatice. Premierul, cu verva cauzată de regulile pr-ului, a anunţat patru cazuri de hoţie la drumul mare după o schemă numită generic raider. O parte din tălmacii vieţii politice, la rândul lor, au pus tunurile pe Procuratură, instanţa de judecată, executorul judecătoresc, SIS şi, bineînţeles, pe ubicuul păpuşar. Şi cum bătăuşul cartierului nu poate lipsi din solidaritate aproape frăţească la o bătaie între alţi mardeiaşi, nu putea să fie absent nici Mocanu la acest tărăboi, anunţând că dacă tot e bătaie, vrea şi el să participe, dar vrea să se bată doar cu Plahotniuc. În acest fel, pentru amatorii de artă politică este pictat un tablou în care băiatul bun Filat îl înfruntă pe băiatul rău Plahotniuc.

În calitate de critic de artă politică încerc să observ piesa în toate aspectele ei. Astfel, înainte de toate, bate la ochi faptul că sunt vizate de critici instituţiile care conform algoritmului guvernării aparţin PD şi PL, nu însă şi PLDM. Procuratura este abordată frontal, deşi nimeni nu vrea să observe că aceasta poate acţiona numai dacă este sesizată şi dacă i se oferă materialul pentru un eventual dosar penal. Or, plângerile au fost depuse doar după declanşarea scandalului şi aceste plângeri au fost două iar nu patru! Este un detaliu ce stârneşte uimire. Sunt anunţate patru atacuri de furt de milioane, iar plângerile apar abia în toiul scandalului şi numai pentru două cazuri. Ciudat. Eu înţeleg că cel căruia i se fură milioanele sare şi strigă în gura mare că este tâlhărit şi nu aşteaptă să fie furat ca după asta să declare că Procuratura nu a făcut nimic pentru a preveni furtul. Nu este competenţa Procuraturii să facă aşa ceva.

Este, însă, competenţa Ministerului de Interne, dar MAI-ul pldm-ist este menajat, deşi acesta trebuie să se ocupe cu astfel de lucruri deoarece are logistica şi mijloacele necesare pentru investigaţii şi tot felul de acţiuni operative şi trebuia să dispună de informaţia la care premierul, la rândul lui, trebuia să aibă acces direct.

Prin urmare, a ştiut Primul Ministru despre despre faptul că se pregătesc atacurile raider sau nu a ştiut? E greu de crezut că unul din cei mai informaţi oameni ai ţării nu a ştiut. Iar dacă a ştiut, de ce nu a luat măsurile de rigoare? Poate pentru că alt păpuşar de fapt dirija operaţiunea? Şi poate pentru că scandalul era iminent şi dl Filat a decis să o facă primul pe vardistul strigând hoţii?

Sau poate piesa e pusă pentru a servi unui scop mai important pentru un politician cu vise de mărire? Un scop în calea căruia stă AIE-2 şi de aceea e musai un pretext pentru a rupe acordul alianţei? Dacă e aşa, atunci preţul pe care îl vor avea de plătit cetăţenii moldoveni pentru atingerea acestui scop e prea mare, iar nota de plată se va întoarce către cel care a pus opera pe scenă. Cu ocazia proximelor alegeri.