Este AIE-2 un proiect “falimentar” pentru integrarea europeană a Republicii Moldova?

Zarurile au fost aruncate, dar jocul nu se sfârșește. Alianța de guvernare își menține cursul, păstrându-și echilibru firav pentru a nu se lasă sub linia de plutire. Mesajul pro-european și “focurile de artificii” organizate сu orice prilej de echipele PR ale actualei guvernări, de nevoie susținute de către occidentali, creează percepții neuniforme în gândirea publicului. Bazându-se pe confuzia cronică a moldovenilor în materie de politică și actul guvernării în sine, puterea actuală trage deasupra sa atenția actorilor externi, încercând să-și voaleze incompetența guvernării și diferențele mici care o disting de inamicii ei nativi- comuniștii.

În lipsa unor proiecte proprii, actualii politicieni utilizează necontenit factorul european ca mijloc de camuflare a eșecurilor și deficiențelor de guvernare, a discrepanțelor politice interne și a incapacității de a produce efecte reale benefice pentru toată populația, și doar apoi pentru afacerile și confortul lor personal. În tendința de a-și ascunde adevărata față, puterea se distanțează de public, care simte că este înstrăinat de la actul guvernării, unde partidele se aliniază unor scheme dedicate maximizării profitului economic de grup, punând pe planul secundar interesele naționale, în frunte cu integrarea europeană.

Prăpastia crescândă între guvernanți și populație este ilustrată pe deplin în recentul sondaj, întitulat “Uniunea Europeană- marea provocare a Moldovei(II)”. Ca și altă dată, cetățeanul încearcă să-și substituie responsabilitatea pentru rezultatele exercițiului de guvernare, în care au fost antrenați aleșii pe care a mizat chiar dânsul. Dar, pe lângă criza confidenței față de toată clasa politică acuzată pentru orice necaz fără nominalizări concrete, se derulează un conflict ascuns dintre opinia publică și guvernanții care compun actuala conducere. Astfel, responsabilitatea pentru problemele din țară este atribuită partidelor aflate la guvernare (55%), depășind dublu antipatia cu care publicul tratează clasa politică, în general (23%). Tolerarea acestei realități severe se datorează aceleiași idei europene, menționată anterior, folosită abil ca element animator şi de calmare în relaţia cu populația dornică de beneficiile economice asociate cu Europa, dar practic dezinteresată de valorile și principiile protejate și revendicate de aceasta.

Continuare