Noi, spre deosebire de alte neamuri, nu trebuie să ne născocim trecutul

Suntem un popor norocos. Noi, spre deosebire de alte neamuri, nu trebuie să ne născocim trecutul. Nici să ne inventăm strămoşii. Noi îi avem. În timp ce reprezentanţi ai altor popoare sapă în pământ şi dau de strămoşii altora, noi săpăm şi dăm de strămoşi care seamănă cu noi, nu cu alţii.

Suntem de mii şi mii de ani pe aceste locuri.

Unele vetre străbune ţin de vremuri când Dumnezeu umbla pe pământ.

Cucuteni este o dovadă că avem o istorie lungă. Că suntem un neam de-o seamă cu istoria.

Ceramica de Cucuteni mai este arsă şi azi în cuptoarele olarilor de la Iurcenii şi  Cineşeuţii Basarabiei, cu o tradiţie neîntreruptă de 5000 de ani.

Ceramica pictată în spirală aminteşte de acel precept deal-vale-deal despre care Lucian Blaga afirma că ar fi o chintesenţă a filozofiei neamului românesc.

Civilizaţia Cucuteni nu se opreşte la Prut. Ea trece dincolo. Ea e situată dincolo şi dincoace. Semn că Dumnezeu, atunci când a creat lumea, ne-a făcut un singur neam. Şi abia oamenii s-au gândit să-l împartă, să-l îmbucătăţească, să-l „parceleze”.

Urmele unei populaţii care alterna acum cinci mii de ani cultivarea pământului cu creşterea vitelor vorbesc de caracterul ei paşnic. Din acele neguri de vremi se trag, bănuim, proverbele noastre, ca nişte rămăşiţe dintr-o Iliadă autohtonă, folosite şi azi: „Dă-mi o pace şi-ţi dau două. Cată-ţi de drumul tău (prin istorie – n.n.) şi n-am să-ţi fac nici un rău.”

Numeroasele vase, descoperite în pământ românesc, cu urme de vin sedimentate, adeveresc spusele lui Herodot că grecii ar fi adus viţa de vie de la traci. De unde aceasta s-a extins şi-n restul Europei. Numeroasele vase cu urme de lacrimi sedimentate pe fundul lor vorbesc de faptul că poporul nostru a făcut din cele mai vechi timpuri export de lacrimi şi dor.

Satele apărate de şanţuri din acea perioadă sunt primele noastre cetăţi.

Au fost milenii de muncă, de luptă pentru supravieţuire, de constituire a neamului românesc de mai târziu.
În acest an la Chişinău, Iaşi şi Bacău a avut loc Al VI-lea Simpozion Internaţional „Cucuteni 5000 Redivivus. Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte”. Acesta se desfăşoară la iniţiativa Universităţii Tehnice a Moldovei (Chişinău), Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” (Iaşi), a Universităţii „Vasile Alecsandri” (Bacău) şi a Forului Democrat al Românilor din Moldova.
Manifestările acestei ediţii s-au reţinut prin faptul că distinsului matematician Eugeniu Grebenicov (concetăţeanul nostru născut la Slobozia Mare – Cahul, cercetător la Academia de Ştiinţe a Federaţiei Ruse) i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor „Gheorghe Asachi” din Iaşi şi „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Numele lui Eugen Grebenicov îl poartă un asteroid, Şcoala de matematică Grebenicov e cunoscută pe mapamond, fără calculele efectuate de concetăţeanul nostru zborul lui I. Gagarin din 1961 ar fi fost imposibil. Despre aceste şi alte detalii ale biografiei sale s-a vorbit la ambele centre universitate, unde marele nostru contemporan s-a bucurat de înalte aprecieri ale lumii academice.

Lucrările Simpozionului Internaţional s-au reţinut prin prezenţa unor distinse personalităţi ale lumii ştiinţifice şi culturale din Chişinău, Iaşi şi Bacău: academicianul Ion Bostan, rector al UTM, academicianul Gheorghe Ghidirim, ex-ministrul Integrării Europene a României Alexandru Herlea, profesorul Peter Lorenz (Universitatea Tehnologică Belfort, Franţa), profesorul Florin Tudor Tănăsescu (Universitatea Saarbrücken, Germania), academicianul Eugen Grebenicov (Academia de Ştiinţe a Federaţiei Ruse, Moscova), profesorii Lorin Cantemir, Mihai Gafiţeanu, Ion Giurma, Dumitru Olaru ş.a. de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi; Vasile Puiu, Adrian Gicu ş.a. de la Universitatea Tehnică „Vasile Alecsandri” din Bacău, profesorii Valeriu Dorogan, vicerector al UTM, Valeriu Dulgheru,Vasile Cartofeanu, Aurel Marinciuc, Ilie Manole, Ion Dicusară de la Universitatea Tehnică a Moldovei ş.a., care au prezentat comunicări impresionante, adevărate sărbători ale spiritului, în cadrul Simpozionului.

Manifestările, iniţiate de câteva universităţi tehnice, şi nu de cele cu profil cultural sau cu facultăţi de filozofie şi istorie, vorbesc de preocupările enciclopedice ale corpului profesoral al instituţiilor respective.

Ele se adresează generaţiilor de azi, dar şi celor viitoare, semn că rădăcinile poporului nostru nu doar sunt înfipte adânc în acest pământ, dar s-au identificat de mult cu acesta.