FLUX: Ţară mică, preţuri mari, ne conduc nişte tâlhari

Creşterea demenţială cu 25 la sută, pentru o categorie de consumatori, şi cu 29 la sută, pentru o altă categorie de consumatori, a preţului la gazele naturale i-a alertat pe cei mulţi şi săraci din ţara noastră, dar nu a produs nici un efect asupra clasei guvernante. Asta pentru că, în loc să se apuce, într-un sfârşit, de rezolvarea gravelor probleme politice, economice şi sociale cu care se confruntă Republica Moldova, guvernanţii-oligarhi continuă păruiala dintre ei pentru controlul circuitelor financiare, a zonelor de influenţă, preluarea afacerilor de la un clan la altul.

Faptul că numărul celor care nu vor putea achita facturile pentru consumul de gaze naturale va cunoaşte o creştere alarmantă nu i-a impresionat câtuşi de puţin nici pe Filat, nici pe Plahotniuc, nici Voronin. Pe Ghimpu nu-l trecem în acest şir pentru că el nu este chiar oligarh, deşi putem să presupunem că la averea acestuia s-au adăugat câteva milioane sau poate zeci de milioane de euro din 2009 încoace, de când acesta a devenit nacialnic. Dar nici liderul liberal, mai corect, capul liberal, pentru că Mihai Ghimpu nu este lider, ci, mai degrabă, un apendice politic de-al lui Plahotniuc, nu s-a lăsat impresionat de soarta celor nevoiaşi care vor fi nevoiţi să plătească preţuri majorate la gazele naturale.

Dacă cei trei Vladimiri – Filat, Plahotniuc şi Voronin – ar manifesta măcar o minimă compasiune faţă de cei care nu sunt miliardari ca ei (nu mai vorbim de respect faţă de alegător), atunci ar fi ajuns la un compromis în problema alegerii şefului statului şi nu ar împinge ţara în noi alegeri parlamentare anticipate fără a avea, cel puţin, o ipotetică perspectivă ca după aceste alegeri criza politică să ia sfârşit.

Poate cei trei Vladimiri-oligarhi nu cunosc, dar în Republica Moldova, ţara pe care ei au condus-o, o conduc şi se mai pregătesc să o conducă din nou, sunt oameni care nu au o bucată de pâine, care suferă de foame la propriu, nu la figurat.

Dacă politicienii noştri oligarhi au cumva impresia că cele afirmate mai sus sunt doar vorbe goale, îi invit să fie atenţi la datele prezentate de Biroul Naţional de Statistică privind coraportul dintre veniturile populaţiei şi mărimea minimului de existenţă. Deci, potrivit unui comunicat de presă care ne-a fost expediat de Biroul Naţional de Statistică, în trimestrul II al anului curent, mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe o persoană 1502,8 lei, fiind în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu tocmai 8,4 la sută. În acelaşi timp, veniturile disponibile în medie pe o persoană ale populaţiei în trimestrul II al anului 2011 au constituit doar 1440,6 de lei, adică cu 62,2 lei mai mici decât minimul de existenţă.

Pentru populaţia din mediul urban, minimul de existenţă a constituit în medie 1658,9 lei sau cu 19,2% mai mult comparativ cu minimul de existenţă pentru populaţia din mediul rural – 1391,4 lei. Ironia sorţii, populaţia din mediul urban va fi afectată cel mai puternic de scumpirile la gazele naturale, dat fiind faptul că este mult mai dependentă de consumul de gaze naturale decât populaţia din mediul rural, care are acces şi la alte surse de energie.

În cea mai proastă situaţie, exasperată chiar, s-au pomenit pensionarii. Valoarea medie a pensiei lunare, stabilită la 1 iulie 2011, a constituit 875,6 lei. Comparaţi 875,6 lei cu 1502,8 lei, cât constituie minimul de existenţă în medie pe o persoană. Decalajul este enorm, tocmai 627,2 lei, atât îi lipseşte în medie unui pensionar ca să-şi asigure minimul de existenţă.

Dacă informaţiile statistice furnizate de BNS nu inspiră cuiva suficientă încredere, să apelăm la altă sursă, la „Sondajul naţional – Moldova”, realizat în august 2011, la comanda Institutului Republican Internaţional, cel cu care premierul Filat a semnat recent Memorandumul privind îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice în Republica Moldova.

Potrivit acestui sondaj, pentru mai bine de jumătate din populaţia ţării, veniturile mici, problemele financiare sunt cele mai grave din toate cu care se confruntă. După care aproape 20 la sută au declarat că nu au un loc de muncă, ceea de înseamnă că fiecare a cincea persoană nu are unde munci ca să-şi câştige o bucată de pâine, nu mai vorbim de un trai decent.

Cel mai trist este că, peste câteva luni, acest tablou va fi şi mai sinistru. La sfârşitul anului sau în primăvara anului viitor vom avea, probabil, alegeri parlamentare anticipate. Politicienii moldoveni, demnitarii de toate rangurile vor fi antrenaţi în campania electorală, pe nimeni nu-l va interesa cum îşi plătesc pensionarii facturile la gazele naturale sau cum îşi asigură minimul de existenţă. Criza se va adânci, sărăcia va creşte. Doar oligarhii, politicienii o vor duce tot într-un chilipir. Singura lor bătaie de cap va fi identificarea fondurilor pentru mituirea electoratului, că doar nu au să scoată banii din buzunarul lor.