Comuniştii moldoveni se prezintă azi atît de nevinovaţi  în faţa lumii, încît mai  îţi vine să-i pui la icoane. Ca şi cum, în cei 8 ani de guvernare, nici nafură n-au pus în gură. Ca şi cum, unul – doar unul dintre ei, pahanul,  – n-ar fi pus mîna pe 700 hectare de pădure de la |iganca, ca să poată gusta, împreună cu ciracii, zamă de lebădă; ca şi cum, tot el, n-ar  fi luat, prin acţiuni raider asupra primăriei, 2,5  hectare de pămînt în centrul capitalei, scrie Viorel Mihail în revista Săptămîna.

Voia boierului, nu? Şi acum ce cădelniţează Domnia sa: “Că pe timpul nostru…  nu era aşa”. Şi că “la alegerile parlamentare anticipate preluăm puterea”. Totuşi, unii dintre noi au răsfoit presa vremii, descoperind o mulţime de cazuri de preluare şi de lichidare a afacerilor în timpul guvernării comuniste. Dragi comunişti, în cele ce urmează, scoatem în vileag doar cîteva din fărădelegile comise în timpul guvernării dumneavoastră:

1. În 2001, de pe piaţa avia, este izgonit investitorul străin “Unistar Ventures GMBH”, care opera pe cursa Chişinău – Frankfurt. În decembrie 2008, CEDO a obligat Moldova să-i plătească despăgubiri în sumă de 6,7 milioane de euro.

2. În 2001, de pe piaţa RM, este izgonit investitorul româno-american “Europharm Ltd”, care investise în “Farmaco” S.A.

3. În 2002, din Moldova este izgonit investitorul din Israel “Avi Vaks”, care privatizase 73,25% din acţiunile “Moldova-tur”.

4. În decembrie 2003, din Republica Moldova este expulzat investitorul belgian “Vicol N.V”, iar proprietatea acestuia – Hotelul Dacia – este naţionalizată.

5. În octombrie 2005, are loc reţinerea lui Victor Ţurcan şi preluarea unui important pachet de acţiuni de la “Victoriabank”.

6. În anii de guvernare comunistă, au fost preluate abuziv: “Avicola – Nord”, Cariera din Cosăuţi, Compania Megadat.com, Hotelul “Codru”, a fost sistată activitatea Companiei “Oferta Plus” (ulterior, CEDO a obligat Moldova să-i plătească despăgubiri în sumă de 2,5 mil. euro) etc.

7. În anii de guvernare comunistă:

prin instituirea monopolului “Moldtelecom” pe piaţa telefoniei IP (14 iunie 2002), au fost ruinaţi sute de mici operatori de pe aceeaşi piaţă;

• prin interdicţiile la importul de mărfuri second-hand (iunie 2005), au fost lichidate sute de mici afaceri, iar mii de oameni au rămas fără lucru;

• prin anularea patentei de întreprinzător (martie 2006) – mii de oameni au fost excluşi din circuitul economic şi lăsaţi fără lucru;

• prin introducerea noilor reguli privind activitatea farmaceutică (ianuarie 2006), sute de farmacii din localităţile rurale au fost aduse în pragul falimentului, iar zeci de farmacii – lichidate.

1. Preşedintele Asociaţiei Pieţelor din Bălţi, Gheorghe Grumaţchi, a fost împuşcat în plină stradă în 2001.

2. Asasinarea Primarului de Drăsliceni, Andrei Buzu (4 august 2007).

3. Maltratarea jurnalistei Alina Anghel (2004).

4. Asasinarea autorităţii criminale Djambat (2003). Asasin – Ion Şoltoianu.

5. Dispariţia vicedirectorului Departamentului Tehnologii Informaţionale, Piotr Dimitrov (2002).

6. Asasinarea autorităţii criminale Malhaz (2009).

7. Igor Basarab – prima tentativă de omor în 2008 (13 februarie).

8. Focşa Oleg, om de afaceri, asasinat (29 septembrie 2006).

9. Olaru-Umanschi Constantin, om de afaceri, asasinat (19 aprilie 2001).

10. Francio Ion, om de afaceri din Taraclia, asasinat (2005).

11. Daşic Andrei, autoritate criminală, asasinat (2009).

Şi după asta, PCRM mai are nas să zică că “pe timpul nostru nu era aşa…”? Da, pe timpul vostru nu era aşa, pentru că hoţii-mafioţi au fost lichidaţi fizic, rămînînd doar unul singur: Ministerul de Interne.  El unul  strîngea dăjdiile din întreaga republică. Cît despre preluarea puterii: nemilostivele  cifre grăiesc de la sine: PCRM, de la aproximativ 71%  în legislativul din 2001, a ajuns la 60, apoi la 48, iar acum – la 42% din voturi! Alegerile anticipate le va cîştiga un alt partid, nu cel comunist. Pentru prima dată de la alegerile din 1998 pînă în prezent. Aşa parcă se arată lucrurile.

Pentru cei cărora nu le este clar titlul: ţiganii români au mîncat carne de lebădă în Austria, iar comuniştii moldoveni – la Ţiganca… Aşa zice metafora.