Vulnerabilitatea „invulnerabilului” Vladimir Plahotniuc

„Orice naş îşi are naşul!”, spune o vorbă din popor verificată şi răsverificată. Nici cu Plahotniuc nu poate fi altfel. Greşeala lui capitală, în opinia mea, e că a ieşit pe rampa politică. Odată ajuns aici, nu e aşa cum vrea el să pară, ci e un „tot” a ceea ce reprezintă el în esenţa sa. Dacă rămînea doar în afaceri, indiferent de cîte jocuri subterane făcea şi cîţi politicieni sau partide cumpăra, pentru oameni rămînea tot un om de afaceri oarecare, unul îmbogăţit pe căi mai mult sau mai puţin cinstite, scrie Mihai Conțiu în Moldova Suverană.

Odată intrat în politică, tîrîndu-şi opulenţa averii sale după el, societatea civilă, presa şi oamenii de rînd ajung să se întrebe: Cît a furat acest om din banii noştri de are atîtea milioane? Ulterior, căci acesta e firul logic, atunci cînd apare un „defect” la mecanism, intervine Procuratura, nu neapărat cea pe care, poate, a cumpărat-o.

Cînd vezi că Plahotniuc este apărat mai dihai decît un şef de stat de propriile gărzi de corp, că îşi păzeşte propria casă ca pe un bunker, eşti tentat să crezi că un astfel de om are foarte mulţi duşmani care vor să-l ucidă şi te întrebi şi de ce. Cînd faci numai bine, doar un nebun te poate omorî, iar asta accidental. Fiind vorba de Plahotniuc, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva e vorba de afaceri încheiate „neamiabil” cu parteneri de-ai săi, că de ce şi de cine să te temi atît de mult încît să fii nevoit să te apari aşa cum o face papa de la Roma?

Vulnerabilitatea „invulnerabilului” Plahotniuc se află tot în cîmpul politic. Aşa cum spuneam, a făcut greşeala capitală de a se lansa în politic, un teren cu care oricum nu are nimic în comun. Una e să sponsorizezi o campanie a unui partid, alta e să te sponsorizezi pe tine ca politician, om de afaceri fiind. Plahotniuc e singurul milionar din Moldova pe care poporul îl va sacrifica în semn de protest faţă de mizeria în care a ajuns din cauza oligarhilor. Este singurul milionar căruia i se pot găsi cele mai concrete vini, iar faptul că, parcă în batjocură, vrea să-l domine pe moldovean şi politic, nu i se va ierta. Înlăturarea lui Plahotniuc de pe soclul Puterii poate echivala cu o mîntuire, cu un semn că acest popor poate scăpa de Rău. E o iluzie deşartă aparenţa că poate scăpa şi că va domina acest popor doar pentru că şi-a subordonat politic Procuratura, CCCEC, SIS (indirect) şi o bună parte a corpului judecătoresc.

Ca o paranteză, mi s-a făcut scîrbă cînd, Luni, îl auzeam pe Marian Lupu spunînd că instanţele de judecată, care trebuie să-şi facă datoria în cazurile de atacuri asupra băncilor, subordonate fiind Ministerului Justiţiei, nu aparţin PDM! Ministerul Justiţiei, spre deosebire de Procuratură şi CCEC sau SIS, nu poate da ordine de tip militar judecătorilor. E un cu totul şi cu totul un alt sistem, iar eu, personal, de-a lungul anilor, m-am convins de acest lucru pînă peste cap.

Panica lui Plahotniuc e spectrul respectării şi aplicării legilor, iar această panică poate fi văzută şi în „argumentele” analiştilor şi jurnaliştilor care „se luptă pentru salvarea democraţiei prin păstrarea AIE 2”, dar şi în bolmojelile de tractorist cu două clase ale lui Ghimpu. Acum totul depinde de Filat, dacă va merge sau nu pînă la capăt. E de presupus că nu se va da la o parte, dat fiind şi sprijinul european acordat la vedere şi explicit în această direcţie. Plahotniuc, Lupu şi Ghimpu, compromişi definitiv în spaţiul UE, ştiu foarte bine acest lucru, acesta fiind şi motivul pentru care, la unison, atunci cînd Filat vorbeşte despre necesitatea pedepsirii celor care se fac vinovaţi de atacurile banditeşti asupra sistemelor bancare, de asigurări şi economice, ei spun că sînt cazuri care „se politizează în exces.” Ei vorbesc tot timpul de politizare ca să nu rostească sentinţa „hoţie”.

Necrezînd într-o alianţă politică dintre PLDM şi PCRM, nu pot să nu evidenţiez amuzat panica „plahotniuccienilor” analişti care-i prevăd PLDM „soarta PPCD” şi invers. Bineînţeles că nu e vorba de vreo alianţă, ci de teama lor de a nu se sparge buboiul cancerigen care a pus stăpînire pe această ţară. Plahotniuc a greşit atunci cînd, probabil, şi-a imaginat că poate conduce R. Moldova după aceleaşi principii aplicate şi în mediul de afaceri. El s-a înşelat amarnic atunci cînd poate  a crezut că o ţară poate fi guvernată anarhic după cum îl taie capul pe un guvernant sau altul. El a crezut că poate domina această ţară doar pentru că i-ar putea subjuga lesne pe moldoveni, uitînd că R. Moldova e o rotiţă a unui angrenaj european, a unui sistem mondial care nu mai permite nici unui lider local să-şi transforme ţara în propria-i feudă.

Acum au început să înţeleagă că socoteala de acasă nu se potriveşte deloc cu cea din tîrg, dar eforturile lor manipulatorii sînt zadarnice deoarece, pur şi simplu, nu au nici măcar susţinere populară locală spre a se justifica în faţa Europei şi a lumii. Aceasta-i mare problemă, nu prepusele politizări sau alianţe imaginare! După ce am văzut prea bine ce ne-au făcut ei nouă, acum trebuie să avem grijă, tihniţi, de ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo!