Cum va scăpa Moldova de sărăcie. Și de Voronin, dar și de Lupu, Filat și Ghimpu
Deşi întârziasem cu o jumătate de oră - ne dăduserăm întâlnire în faţa Ateneului la 17 şi jumătate - am ajuns exact înainte ca orchestra să-şi facă apariţia pe scenă. Am răsuflat uşurat, nu-mi place să intru la un concert de muzică clasică şi să stric cu zgomotul iscat de mine sunetele cristaline de vioară. Ne-am făcut comozi pe scaune şi am aşteptat începerea spectacolului din cadrul Festivalului Enescu.
Era clar! Nu aveam voie să ratez acest concert. Cânta Orchestra Naţională de Cameră a Sălii cu Orgă din Chişinău. Cu alte cuvinte, “talentaţii mei moldoveni” erau prezenţi la acest eveniment cultural extrem de bine văzut în occident şi, desigur, în România. Un fel de mândrie mă încerca, deşi, evident, nu aveam nici un merit.
Dar înainte ca dirijorul să apară pe scenă şi să-şi arunce bagheta cu adevărat magică în aer, am privit roată în jur. Acea sală superbă a Ateneului era puţin peste jumătate plină. Eh, mi-am zis eu cu amărăciune în gând, oare unde sunt toţi moldovenii din Bucureşti, toţi basarabenii cu sau fără cetăţenie, toţi studenţii ce au rămas pe vară în capitala României? Dacă veneau la concert, cu siguranţă că nu i-ar fi încăput nici zece Ateneuri! De ce ne încăpăţânăm noi, moldovenii, să evităm cultura adevărată? Mi s-a făcut ruşine şi de mine un pic. M-am gândit că doar norocul face ca în acea zi să fi avut liber de la muncă.
Dar acest moment trist a durat doar câteva minute, căci toate gândurile negre au fost zburătăcite de zborul primelor acorduri. Sala a amuţit. Ceea ce se cânta era pur şi simplu Dumnezeiesc. Cum, Doamne, să fii atât de talentat, atât de atins de har şi să poţi crea o astfel de muzică?! Şi nu-l am în vedere doar pe compozitorul ariilor interpretate. Vorbesc de cei de pe scenă, de pe a căror arcuşuri coborau spre noi nişte sunete copleşitoare. În acel moment mi se oprise respiraţia. Uitasem să mai trag aer în piept, creierul mi se deconectase, maxilarul îmi căzuse, ochii mi se holbaseră. Aşa ceva nu poţi asculta la Mezzo TV, nici în căşti, nici în boxe. Nu poţi trăi sentiment mai înălţător decât dacă mergi la un concert de muzică clasică. Aflasem definiţia sublimului.
Moldovenii din Orchestra Naţională de Cameră erau de-a dreptul fascinanţi. Şi când mă gândesc că toată această experienţă m-a costat doar 7 lei româneşti, nici doi euro… Ei bine, sentimentele pe care le trăiam nu aveau preţ. Bravo, artişti moldoveni, mă mândresc şi sunt fericit. Mi-aţi deschis ochii: Moldova este cea mai bogată ţară din Europa cu astfel de oameni talentaţi. Ca să fiu sincer până la capăt, vă spun că sunt un tip călcat pe ureche nu de urs, ci de elefant. Totuşi, muzica a găsit calea sa, a ajuns până în creierul meu scofâlcit şi mult prea cinic, lumesc. Ştiţi la ce mă gândesc? I-aş obliga pe toţi moldovenii să meargă barem o dată pe jumătate de an la un spectacol ca acesta. Cred că am deveni mult mai bogaţi. Căci numai prin cultură, educaţie multă va scăpa Moldova şi de sărăcie, şi de Voronin, şi de Lupu, Filat, Ghimpu. Cultura eliberează!
Sursa: cojocari.ro
-
Video Line
-
Vorbesc româneşte, sunt român
03.05.2014 -
Inaugurarea patinoarului de la Bălți
31.01.2014 -
Filarmonica de Stat Iași cântă la Bălți
18.01.2014
-
-
-
A fost semnat contractul de antrepriză pentru lucrări de reabilitare a Rezervației Cultural-Naturale ”Orheiul Vechi” din Fondul Național de Dezvoltare Regională și Locală
21.10.2022 -
Membri din Consiliul Regional pentru Dezvoltare Nord învață din experiența de dezvoltare a județului Brașov în contextul situațiilor de criză
20.10.2022 -
Conferință la Bălți dedicată dezvoltării și revitalizării urbane în nordul Moldovei
18.10.2022 -
Delegație din Letonia, în vizită de lucru la ADR Nord și în nordul Moldovei
17.10.2022 -
JURNALISMUL COMUNITAR: Comunicare pentru Comunitate. Podcast #9
17.10.2022
-
Comentarii 0