Criză, Muşuc, babe, Che Guevara, terorism,prostituţie, Dodon, comunism, migraţie, 7 aprilie!

Cei care au nostalgia pentru urss şi ne prezentau ca model bunăstarea Belarusului au mai încasat o lovitură. Mitul Belarus s-a spart. Mai trebuia oare încă un exemplu ca să ne convingem că socialismul este o utopie, de fapt o prostie, posibilă doar dacă este întreţinută cu banii cazuţi de undeva din cer?! ...

E, uite că  există un loc pe lume unde utopia ogoieşte pofta de mâncare şi mângâie scăfârliile proletarilor degeneraţi, care nu au habar unde trebuie să-şi verse revolta. Utopia este ultima lor speranţă, urmată de visul că se va găsi cineva să o susţină cu gaz rusesc ieftin sau cu bani de la FMI.

E duminică.  Afară e cald, e timp frumos. Babele, de ce să stea pe banca din faţa blocului, bârfind tinerii frumoşi şi pupăcioşi, dacă pot să cânte “katiusha” în buricul Chişinăului. Mai ales că, hop şi idealul masculinităţii comuniste printre ele, bine-hrănitul Muşuc, cu Che Guevara pe piept. Cred că Guevara îi înjură de mama focului şi pe durduliul Muşuc, şi pe bolfosul Dodon, şi pe şoriciosul Tcaciuc, şi pe tăbăcitul Voronin. Căci, îmi imaginez că michiduţă, la fiecare manifestare de acest fel, îi aruncă câte o căldare de gudron fierbinte la popou lui Che, spunându-i: – Uite, vezi ce ai lăsat în urma ta? Nu ţi-e ruşine?

Che Guevara este hit-ul comuneacilor în ultimul timp. Chelia lui Lenin e tot mai umbrită de basca revoluţionară a pletosului Guevara. Firesc. Tinerilor trebuie să le oferi modele noi. Ulianov nu e macho, e anti-macho. În plus, Ulianov-Lenin are în palmares prea mult sânge de oameni nevinovaţi vărsat, prea multe milioane de vieţi pierdute şi alte sute de milioane de destine schilodite dintr-un elementar pragmatism proletar şi bolşevic, dar şi o activitate sexuală cu aromă de sifilis. Nu mai merge. Trezeşte repulsie. Trebuie ceva mai proaspăt şi mai romantic.

Guevara a fost un terorist, adevărat, dar a avut o idee şi şi-a pus viaţa pe altarul acestei idei. Şi nu contează că ideea era trăsnită şi i-a adunat pe GRU-işti, pe profitori şi pe tot felul de rătăciţi. Contează că poţi crea un mit al revoluţionarului răpus de imperialişti, util pentru bezmeticii plodiţi pe plaiurile răzeşilor lui Ştefan cel Mare. Guevara a lăsat un ministeriat şi o viaţă asigurată de prietenul Fidel, Castro Fidel, pentru a mânca carne stricată, pentru a bea apă cu mâl din pârâuri şi pentru a cădea în luptă printre arborii bolivieni.

Ok, asta înţelegem, fiecare cu ţicneala lui, pe care o plăteşte conform intensităţii extazului obţinut. Dar ce au cu astea dolofanii Muşuc, Tcaciuc, Dodon şi Voronin? Una e să lupţi ca hăbăugul Guevara cu arma Kalaşnikov în mână împotriva unor soldaţi reali, şi alta e să lupţi cu cafelele, coniacul, fripturile şi kilogramele în plus.

Pentru un cetăţean avizat situaşia este explicabilă. Ditamai partidul, cu un segment impresionant de alegători frustraţi, turmentaţi sau mahmuri, după caz, de fapt nu dispune de atributele unui partid autentic şi serios. Adică, lipsă ideologie, lipsă program politic şi ofertă electorală. Şi asta în toiul campaniei electorale. În aşa caz, orice bolşevic potcovit ştie că trebuie să propui oamenilor o minciună, un mit, circ, sau toate la un loc. Aşa şi s-a procedat. Până acum am aflat că Dodon îi iubeşte tare de tot pe Che şi pe Moldova. Aşa spune el. Păi, pentru o cauză demnă de Codul Penal un comuneaca este în stare să iubească orice, nu doar Moldova. Căci, câte oportunităţi oferă puterea!… Voronin ştie bine… Şi Curtea de Conturi ar trebui să ştie… Şi MAI, şi Procuratura…

Recent, Dodon a scos şi un CD cu muzică. În această campanie Dodon înseamnă multă muzică. Deci, la iarnă chişinăuenii se vor încălzi dansând. Tot muzica le va ţine şi de foame. Problema e cine va plăti facturile pentru drepturile de autor.

Făcând o totalizare, din toată campania electorală a cornoraţilor roşii, reţinem că soluţia lui Dodon pentru drumurile găurite şi pentru serviciile de proastă calitate şi scumpe e iubirea pentru Che Guevara şi Moldova, dar şi muzica, căci moldovanul, dacă nu-i meloman, nu-i buimac până la capăt. Aşa dar, Utopia numită Belarus arde, iar Dodon, împreună cu tovarăşii săi şi cu babele aflate în călduri politice, se piaptănă cu marasme electorale culese din scrumul fantasmelor incinerate. Coreea de Nord să-l judece!