Privind ca la teatru înghesuiala candidaţilor la fotoliul de primar al Chişinăului, mi-am amintit de un banc numaidecît copios.

O haită de cîini tineri se pornise la mîndre. Îi urma un Grivei bătrîn, fără dinţi, sfrijit, de-i cădeau petecele de pe anatomie. Un Tuzic de aceiaşi vîrstă cu el, care privea invidios alaiul de pe necarosabil, îl admonestează cu blîndeţe pre limba lor:  „Amice, şi unde te-ai pornit, mă rog?  Bine, ăştea sunt tineri, potenţi, pe cînd tu mai degrabă puţi decît poţi…”

„N-am nici o intenţie sau vreo pretenţie, i-a răspuns cuminte cel vizat, dar tare îmi place compania…”

În conştiinţa mea de alegător versat,  multor candidaţi înscrişi în cursă tare le mai place compania…