În Afganistan, aproape 5 milioane de oameni sunt în pragul foametei. Frecvent, familiile se confruntă cu alegeri imposibile, unele forțându-se să vândă copiii pentru a-și plăti nevoile. De la 2025, ajutorul umanitar s-a redus cu 70%, accentuând sărăcia. Talibanii acuză fostul guvern proamerican de moștenirea unui sistem falimentar, dar restricțiile față de femei și lipsa de resurse complicatează accesul la ajutor extern. Situația medicală se agravează, în special în spitalele subechipate.
În Afganistan, trei din patru persoane nu pot să își asigure un standard minim de viață, iar 4,7 milioane de oameni (10% din populația țării) sunt în pragul foametei, potrivit ONU. Unii bărbați sunt atât de disperați încât sunt dispuși să își vândă unii dintre copii ca să își ajute familia să supraviețuiască.
Imediat ce răsare soarele, sute de bărbați se adună într-o piață prăfuită din Chaghcharan, capitala provinciei Ghor din Afganistan. Cu toții speră că va veni cineva să le ofere de lucru – dacă nu reușesc să găsească pe nimeni dispus să îi plătească, familiile lor nu vor avea ce mânca în ziua aceea.
În ultimele șase săptămâni, Juma Khan (45 de ani) a reușit să lucreze doar trei zile în care a fost plătit cu 150-200 de afgani (aproximativ 3 dolari) pe zi.
„Copiii mei au mers la culcare înfometați trei nopți la rând. Soția mea plângea, la fel și copiii mei. Așa că m-am rugat de un vecin să îmi dea niște bani ca să cumpăr făină”, a povestit Khan pentru BBC. „Trăiesc cu teama că copiii mei vor muri de foame.”
Povestea lui nu este sub nicio formă una neobișnuită. Provincia Ghor este una dintre cele mai grav afectate de foamete. Bărbații care trăiesc aici sunt disperați.
„Am primit un apel în care mi s-a spus că copiii mei nu au mai mâncat de două zile”, a povestit și Rabani. „Îmi venea să mă omor, dar atunci m-am gândit: la ce o să îmi ajute asta familia? Așa că am venit aici în căutare de muncă.”
„Sunt dispus să îmi vând fiicele”
„Murim de foame. Copiii mei mai mari au murit, așa că trebuie să lucrez ca să îmi hrănesc familia”, a spus și Khwaja Ahmad plângând. Dar sunt bătrân și nimeni nu vrea să îmi dea de lucru.”
În două ore, doar trei bărbați și-au găsit de lucru din sutele care au venit în piață. Impactul devastator al lipsei locurilor de muncă este evident în toate comunitățile din regiunea plină de case goale împrăștiate într-un peisaj arid și dezolant.
„Sunt dispus să îmi vând fiicele”, a spus Abdul Rashid Azimi, care are două fete gemene de șapte ani, Roqia și Rohila. „Sunt sărac, datornic și neajutorat.”
„Vin acasă de la muncă cu buzele uscate, înfometat, însetat, agitat și confuz. Copiii mei vin la mine întrebându-mă: ‘Tata, dă-ne niște pâine’. Dar ce pot să le dau eu? Unde sunt locurile de muncă?”
Abdul o ia în brațe pe Rohila și plânge: „Mi se rupe inima, dar aceasta este singura cale.” „Tot ce avem de mâncare este pâine și apă fierbinte, nici măcar ceai”, a spus și mama celor două fete, Kayhan.
Doi dintre băieții ei adolescenți lustruiesc pantofi în centrul orașului. Un altul adună gunoaie, pe care Kayhan le folosește apoi ca să aprindă focul când gătește.
Afganistanul a primit anul acesta cu 70% mai puține ajutoare umanitare decât în 2025
Saeed Ahmad a spus că el a fost deja forțat să își vândă fiica de cinci ani, Shaiqa, după ce a făcut apendicită și a avut un chist la ficat. „Nu aveam niciun ban să plătesc costurile medicale, așa că mi-am vândut fiica unei rude”, a povestit Saeed.
Operația suferită de Shaiqa s-a încheiat cu succes, iar tatăl ei a plătit cei 200.000 de afgani (3.200 de dolari) din suma pe care a primit-o după ce a vândut-o.
„Dacă aș fi luat toată suma în cel moment, el mi-ar fi luat-o imediat. Așa că i-am spus să îmi dea doar cât să plătesc tratamentul acum și, în următorii cinci ani, să îmi dea restul de bani, după care poate să o ia”, a explicat Saeed.
Fetița este foarte atașată de tatăl ei, însă, peste cinci ani, ea va trebui să plece și să trăiască în casa rudei care a cumpărat-o. „Dacă aș avea bani, nu aș fi luat niciodată această decizie”, a spus Saeed. „Dar m-am gândit: dacă o să moară fără operație? În felul acesta, măcar, ea va trăi.”
Cu doar doi ani în urmă, Saeed și familia lui, la fel ca milioane de alți afgani, primeau ajutor umanitar: făină, ulei de gătit, linte și suplimente pentru copii.
Însă, reducerile masive de fonduri alocate în ultimii ani ajutoarelor umanitare i-au lăsat pe cei mai mulți oameni nevoiași din Afganistan fără aceste resurse vitale.
Statele Unite au tăiat anul trecut aproape toate ajutoarele destinate Afganistanului. Multe alte țări donatoare și-au redus și ele contribuția semnificativ, inclusiv Marea Britanie.
Ajutorul primit în acest an este cu 70% mai mic decât în 2025, potrivit cifrelor ONU. Seceta gravă care afectează peste jumătate din provinciile afgane complică și mai mult criza.
Talibanii acuză fostul guvern proamerican: „Am moștenit sărăcie, greutăți, șomaj și alte probleme”
Guvernul taliban dă vina pentru această situație și pe administrația precedentă, care a fost înlăturată de la putere în 2021, după ce trupele străine s-au retras din țară.
„În timpul celor 20 de ani de invazie, o economie artificială a fost creată din cauza influxului de dolari americani”, a spus Hamdullah Firat, purtător de cuvânt adjunct al talibanilor. „După încheierea invaziei, noi am moștenit sărăcie, greutăți, șomaj și alte probleme.”
Însă, politicile implementate de talibani sunt, de fapt, de vină pentru lipsa accesului la ajutorul extern, în special restricțiile impuse contra femeilor.
În principalul spital provincial din Chaghcharan, sunt și zile în care mor chiar și trei nou-născuți. Rata mortalității ajunge uneori până la 10%, a dezvăluit doctorul care conduce secția de neonatologie.
„Din cauza sărăciei, numărul de pacienți crește în fiecare zi”, a spus doctorul. „Iar, aici, nu avem resursele necesare pentru a trata nou-născuții în mod adecvat.”
Din cauză că nu au destui bani să acopere costurile medicale, părinții sunt nevoiți de multe ori să aducă nou-născuții acasă chiar dacă mai au probleme de sănătate. Uneori, nici spitalele nu au destule medicamente ca să îi trateze pe pacienți.
