Am aflat, la Londra, ca Grigore Vieru a plecat de langa noi si m-am oprit, in mijlocul drumului, pentru a pastra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un inger trimis sa ne povatuiasca in faptele noastre de fratie din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor si confident al spiritualitatii romanesti, sunt convins ca ne va sfatui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie si poezie, dintre nori, scrie Adrian Năstase pe blogul său.

L-am intalnit de zeci de ori, am schimbat nenumarate carti cu dedicatii fratesti - cum spunea el atat de des. Desi au ramas multe lucruri pe care nu ni le-am spus sau pe care (eu, noi) nu am stiut sa i le ascultam. Vorbea, de fiecare data, cu modestia celui care nu vrea sa raneasca prin cuvintele sale, spune Adrian Năstase pe blogul personal.

Ultima data,  ne-am intalnit la MIZIL (!), unde a participat, in urma cu trei luni, la Zilele Orasului Mizil, organizate de Primarul Emil Proscan. A vorbit sfatos, dar si cu modestia lui obisnuita, intrand in dialog cu Fanus Neagu (aflat la spital) si cu Adrian Paunescu. A spus cateva cuvinte despre cartea pe care o lansam acolo. Stateam langa el, pe scena, si-mi dadea aceeasi impresie dintotdeauna : isi cerea scuze ca exista. Dorea, puternic insa, ca mesajul pe care il purta sa ajunga la toti fratii lui, de pe ambele maluri ale Prutului. O fi ajuns oare?
Dumnezeu sa-l odihneasca.