Unii reprezentanţi occidentali care în virtutea obligaţiunilor funcţionale au monitorizat “mersul reformelor” în RM se pomenesc azi într-o situaţie jenantă. După ce au tot lăudat cu entuziasm “progresele remarcabile”, “paşii înainte” făcuţi de conducerea comunistă pe calea integrării europene, acum constată cu mirare şi cu nelinişte că nu există dialog între putere şi opoziţie. Dar, domnilor, un asemenea dialog nici nu a existat!

De la bun început, de la venirea sa la putere, Voronin a închis accesul opoziţiei la televiziunea publică. Este primul lucru pe care l-a făcut după înscăunare, obţinând astfel posibilitatea să monologheze în voie. Iar acolo unde nu există discuţie nu poate exista nici înţelegere, scrie Nicolae Negru în Jurnal de Chişinău.

Despre lipsa de acces a opoziţiei la televiziunea publică s-a ştiut, dar asta nu i-a împiedicat pe reprezentanţii Europei să le dea guvernanţilor numai note bune. Între timp, opoziţia a devenit un cuvânt de ocară în mass-media publice, aflate sub controlul comuniştilor. Pe parcursul a opt ani, cetăţenilor moldoveni li s-a băgat în cap că “opoziţie” este sinonim cu “antistatal”, cu “duşman al statalităţii”, cu “inutil”, cu “ruinarea economiei” etc.

Voronin nu acceptă decât deplina loialitate şi nicidecum o opoziţie viabilă, energică, principială. A existat o complicitate,  înduioşetoare din anumite puncte de vedere,  între Voronin şi Roşca, şi atât.

Ceilalţi lideri de partide mai însemnate erau batjocoriţi, hărţuiţi, ameninţaţi, intimidaţi, calomniaţi, fără a li se oferi posibilitatea să se apere.  Împotriva lor a fost declanşat un adevărat război informaţional, dar şi administrativ, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie un şef de stat. Voronin contribuia personal la campania de ură împotriva liderilor de opoziţie, făcând declaraţii ofensatoare, defăimătoare, la adresa lui Urechean, Filat, Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu. Ajutat de Roşca, el urmărea metodic nimicirea opoziţiei. Şi campania electorală a fost concepută de PCRM nu ca o competiţie de idei, de proiecte pentru RM, ci ca o luptă pe viaţă şi moarte cu “duşmanii statalităţii”…

Chiar şi acum când până la votarea preşedintelui mai rămân câteva zile, PCRM şi presa comunistă nu fac decât să întreţină ura împotriva opoziţiei, notează Nicolae Negru.

Într-un interviu acordat sâmbătă postului de radio “Eho Moskvî”, Voronin respingea idea acordării unei “cote” în viitorul guvern pentru opoziţie, spunând că aceasta va propune “pe oricine”. “Noi ştim pe cine pot să propună ei, de aceea asemenea variante sunt inacceptabile”, a subliniat el dispreţuitor. Duminică, după ce Partidul Comuniştilor a difuzat o declaraţie în care cheamă partidele de opoziţie să voteze pe 28 mai în favoarea unui candidat comunist la funcţia de şef al statului, spunând că “disponibilitatea partidelor de opoziţie de a alege şeful statului ar fi o soluţie simbolică, dar şi pragmatică pentru criza politică”, una din principalele televiziuni comuniste a difuzat în programul de actualităţi ştiri care excludeau dialogul. Ca şi mai înainte, liderii de opoziţie erau învinuiţi că ascultă de ordinele Bucureştiului, că îi forţează pe colegii deputaţi să nu voteze, că îi ameninţă cu moartea, că vor să se îmbogăţească şi că nu le pasă de criza economică şi de oameni etc.  Ceea ce înseamnă că apelul la dialog a fost făcut de ochii lumii. De altfel, televiziunea respectivă nici nu s-a obosit să-l difuzeze, precizează Nicolae Negru.

Este evident că nu dialog doreşte PCRM, ci o cedare din partea celora care deţin “votul de aur”.
Fireşte, are şi opoziţia partea ei de vină. Îi putem reproşa în primul rând faptul că nu a reuşit să se consolideze, să devină suficient de puternică pentru a se impune. Însă a împărţi azi vina în mod egal între opoziţie şi putere, după cum fac unii, este cel puţin necorect. Este o modalitate de a favoriza din nou puterea. Este o nouă formă de partizanat, pentru a-i determina pe liderii de opoziţie să renunţe la poziţiile lor. Aceasta însă îi poate costa cariera politică. Soarta lui Iurie Roşca le este de învăţătură. În aceşti 8 ani, prin politica dictatorială, fariseică, batjocoritoare, Voronin şi tovarăşii săi au scindat societatea în două tabere greu de împăcat. De facto, partidelor de opoziţie li se propune să-şi taie creanga de sub picioare, susţine Nicolae Negru.

Pentru ca opoziţia şi puterea să iniţieze un dialog nu e suficient să rosteşti cuvântul „dialog” la nesfârşit. De la rostirea cuvântului „halva” nu simţi dulce în gură. Trebuie create premise elementare pentru acest dialog. Şi prima ar fi accesul la televiziunea publică şi al cărei preşedinte o face pe prostul, spunând că nu are suficientă finanţare pentru asta.