Autorii a două articole din Foreign Policy şi un intelectual roman se pronunţă despre dilema dură a celor trei partide de opoziţie din Republica Moldova.

In situaţia in care noua administraţie americană, condusă de Barack Obama, încearcă reorganizarea politicii externe a Statelor Unite in privinţa Rusiei şi a Europei de Est, unele mass-media din această ţară au găzduit o serie de articole despre criza politică din Moldova, transmite IMEDIA. Unul dintre scopurile acestei prezenţe mediatice pare a fi descifrarea situaţiei de la Chişinău şi semnificaţia acesteia pentru stabilitatea in interiorul unui teritoriu prins intre trei giganţi politici.
Moldova devine din ce in ce mai mult un hotar dintre interesele unei Rusii mai încrezătoare in sine, a unei Europe care trebuie să vorbească coerent cu 27 de voci şi a unei Americi prinse încă in euforia alegerii primului preşedinte de culoare şi decisă să rescrie politica externă a administraţiei republicane a lui George W. Bush.

In acest context, revista Foreign Policy (FP) a publicat două articole dedicate exclusiv Moldovei in numerele sale online din aprilie şi mai. FP a fost fondată de renumitul intelectual american Samuel P. Huntington, autor al unor cărţi ca Ciocnirea Civilizaţiilor (1996) şi a fost cumpărată in 2008 de compania care publică şi Washington Post, unul dintre cele mai vestite cotidiene americane, notează IMEDIA.

Recent, Foreign Policy a câştigat şi National Magazine Award, unul dintre cele mai ravnite premii pe care le poate primi o revistă americană. In plus, FP găzduieşte şi o serie de blog-uri ale unor intelectuali publici americani cum ar fi Christian Brose, unul dintre foştii autori ai discursurilor Condoleezei Rice, Steve Biegun, fostul consilier pe probleme de polică externă al lui John McCain (senator de Arizona şi fost candidat la prezidenţiale), şi Stephen Walt.

Revista este, deci, destul de influentă in mediile politice şi academice americane, lucru de care profită şi prezenţa Moldovei in paginile acesteia.

Intr-un editorial publicat după evenimentele din aprilie in FP, Cristina Batog scrie că protestele recente din centrul Chişinăului nu pot fi comparate cu revoluţiile color din Georgia şi Ucraina fiindcă „democraţia este deja o parte esenţială a spiritului ţării” şi din cauza faptului că, in mod ironic, „Partidul Comuniştilor a contribuit la consolidarea democraţiei” in Moldova, scrie IMEDIA.

Dna Batog, care este originară din Republica Moldova şi îşi face studiile pentru un masterat la Universitatea Georgetown din Washington, D.C., crede că Partidul Comuniştilor a câştigat la 5 aprilie 2009 in urma unor alegeri libere şi corecte şi că partidele liberale au pierdut din cauza faptului că s-au compromis cat au fost la guvernare intre 1991 şi 2001. Această perioadă, spune analista, a fost marcată de „dezastru economic, un război civil şi corupţie masivă”. Opoziţia este de asemenea criticată pentru că nu este unită in jurul unei persoane ca Mikheil Saakaşvili sau Viktor
Iuşcenko.

Potrivit IMEDIA, dna Batog consideră că opoziţia ar trebui să accepte rezultatul alegerilor şi să se unească pentru a putea invinge comuniştii prin metode democratice. Dansa crede, de asemenea, că „o revoluţie color in Moldova ar avea un impact negativ asupra democraţiei adevărate şi ar insemna o intoarcere din drumul spre democraţie”. Nici Partidul Comuniştilor nu este lăsat fără critică – editorialista spune că acesta ar trebui să renunţe la „ideologia anti-românească”.

Aceste argumente, însă, au cauzat o reacţie critică de la Traian Ungureanu, un reputat intellectual roman. Dl Ungureanu spune pe blogul său că analizele occidentale ale situaţiei din unele state autoritare cum ar fi, spune el, Moldova, „pornesc, prea des, de la premiza că partidele şi regimurile comuniste aflate la putere au asimilat - probabil din politeţe faţă de analiştii care le studiază – logica democratică. In consecinţă, numeroşi autori de reportaje, eseuri sau studii premiază regimuri de esenţă autoritară cu „prezumţia de onestitate democratică”, după care trec la analiza respectivelor
regimuri folosind premizele pe care tocmai le-au deformat.”

Traian Ungureanu, candidat al Partidului Democrat Liberal la alegerile euro-parlamentare din 7 iunie, nu contestă intenţiile bune ale dnei Batog, care se autodefineşte ca „o organizatoare a grupurilor pro-democratice din Chişinău la inceputul anilor 2000” in articolul din Foreign Policy,  însă critică premiza articolului, care porneşte de la invinuirea opoziţiei pentru situaţia din Republica Moldova, sugerează că forţele democratice s-au compromis in perioada anilor 1990 şi că Victoria Partidului Comuniştilor reflectă consolidarea unor mecanisme democratice in Moldova, notează IMEDIA.

„Ambele argumente, spune analistul, sunt profund greşite. Teza slăbiciunii şi a incompetenţei regimurilor democratice discreditate de propria guvernare in Moldova (sau in alte state esteuropene) a făcut şcoală pe baza unei omisiuni fundamentale. Regimurile incompetente şi prodemocratice ale estului şi-au dovedit incompetenţa intr-un mediu de ostilitate şi sabotaj politicomediatic pe care autorii acestor observaţii il ignoră complet. Nepriceperea pro-democraţilor e un fapt, dar nu faptul decisiv. In schimb, capacitatea de blocaj instituţional a „vechiului regim” e o forţă hotărâtoare. Ce nu ştiu sau nu înţeleg autorii acestui gen de observaţii e că politica pro-democratică
est-europeană are loc in estul Europei.”

Dl Ungureanu conchide că, deşi se bazează pe unele poziţii liberale, analiza Cristinei Batog nu nimereşte ţinta. „Moldova, neînţeleasă şi, chiar mai mult, răstălmăcită de iluziile unor observatory docţi dar naivi, are soarta analitică a Cubei castriste - regimul stimat pentru consecvenţă şi coeziune socială, in acele cercuri academice americane care au descoperit, de asemenea, că stalinismul industrial sovietic a fost, in esenţă, un proces de modernizare,” argumentează acesta.

Foreign Policy reia, însă, unele critici la adresa opoziţiei din Moldova in ediţia de mai. Louis O’Neill, fostul şef al misiunii OSCE in Moldova (2006-2008), scrie intr-un comentariu din această revistă că, in ciuda unor recomandări din partea Occidentului şi chiar a recunoaşterii din partea unor oficiali comunişti că un partid unit de opoziţie ar prezenta un obstacol important pentru accederea Partidului Comuniştilor la putere in 2009, „in timpul alegerilor din aprilie trei dintre cele mai importante partide de opoziţie – Alianţa Moldova Noastră, Partidul Liberal, şi Partidul Liberal Democrat – nu au reuşit să-şi integreze conducerile, organizaţiile, şi bugetele pentru publicitate.”

„In schimb, acestea au format o coaliţie slabă a unor oameni care sunt de acord cu multe lucruri şi au intrat in competiţie nu numai cu Partidul Comuniştilor, dar şi unii cu alţii. Oferind denumiri şi programe similare, opoziţia nu a putut nici să egaleze lucrul de teren al comuniştilor, nici să lupte cu capacitatea acestuia de a opera cu listele de voturi (cel puţin aşa susţine opoziţia) şi de a adduce morţii la vot ca in cazul invierii lui Lazăr”, adaugă dl O’Neill.

Mai mult, fostul şef OSCE in Moldova oferă patru motive pentru care opoziţia ar putea să nu ia mai multe voturi decat a luat la alegerile din 5 aprilie. In primul rand, este puţin probabil că listele electorale, despre care opoziţia a spus că au fost fraudate, vor fi corectate, in special intr-un context in care Partidul Comuniştilor controlează resursele administrative care ar permite acest lucru. Doi, alegerile ar avea loc vara, in care caz opoziţia ar avea dificultăţi cu mobilizarea tinerilor, un element foarte important din electoratul acesteia. Trei, comuniştii controlează televiziunea publică şi ar putea
folosi resurse administrative pentru a câştiga alegerile. In sfârşit, o mare parte a populaţiei rurale şi o parte a celei urbane învinuieşte opoziţia pentru violenţele de la 7 aprilie.

Opoziţia, crede analistul american, are şi altă problemă: „Constituţia Moldovei spune că atunci cand ţara nu are un preşedinte sau dacă preşedintele este concediat pentru orice motiv, speaker-ul parlamentului şi, după asta, prim-ministrul, devin succesorii acestuia. Acest lucru înseamnă că, dacă opoziţia reuşeşte să blocheze votul in parlament pentru noul preşedinte, Voronin îşi va transfera puterea de la postul de preşedinte la cel de speaker. Mai mult, Constituţia permite numai două alegeri intr-un an calendaristic, lucru care înseamnă că, dacă noile alegeri nu rezolvă impasul, Voronin va rămâne preşedinte şi speaker până cel puţin 2010”.

Concluzia dlui O’Neill este destul de pesimistă – el avertizează opoziţia că, dezavantajată deja de lipsa unei dorinţe de a se uni, cele trei partide ar trebui să-şi amintească de un proverb american: „ar trebui sa fim atenţi cu ce ne dorim, fiindcă s-ar putea să se adeverească”.

Cu cateva zile inaintea alegerilor repetate, opoziţia din Moldova pare a fi victima unor presiuni din partea electoratului propriu care ii cere insistent să nu „trădeze” prin votarea unui candidat prezidenţial şi a unor analize occidentale care sugerează posibilitatea unor scenarii puţin promiţătoare.

Chiar dacă nu sunt de acord in privinţa gradului in care opoziţia este responsabilă pentru circumstanţele curente – dna Batog şi dl O’Neill cred că cele trei partide poartă o vină mai mare fiindcă refuză să se unească şi să creeze un pol liberal mai puternic, in timp ce dl Ungureanu crede că puterea „vechiului regim” constrange capacitatea de manevră a celor trei partide – cei trei analişti par să cadă de acord in privinţa unui lucru:
Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat, şi Alianţa Moldova Noastră vor avea un drum greu de parcurs in următoarele cateva luni. Acestea sunt in situaţia dificilă ori de a-şi dezamăgi electoratul prin votarea unui candidat comunist la alegerile prezidenţiale, ori de a rata capacitatea de a conduce ţara fără ajutorul comuniştilor, caz in care criza politică s-ar prelungi, scrie IMEDIA.