Tinerii noştri trec zilele acestea printr-o metamorfoză dramatică. Ei nu şi-au revenit încă din spaima generată de frauda electorală şi de evenimentele tragice care i-au urmat. Iar guvernarea, care a înţeles că nu se poate baza ei, le pregăteşte noi şi noi „surprize”, scrie Tatiana Corai în Timpul de Diumineaţă.

Devastarea în mod provocator a celor două clădiri-simbol ale statului, ameninţările premierului Greceanâi că se va trage în ei dacă vor ieşi la proteste, nepedepsirea de către justiţie a persoanelor responsabile de cei trei morţi şi de maltratarea a sute de persoane, trecute prin „coridorul morţii”… Parcă poţi să-ţi revii uşor dintr-un astfel de coşmar? În special, tinerii care nu au cunoscut teroarea totalitarismului, cei născuţi în anii de renaştere naţională, trăiesc acum cele mai mari decepţii.

Ei au crezut că RM este o ţară democrată, care tinde să se integreze în Uniunea Europeană şi au aflat, iată, că libertatea, şi aşa trunchiată şi relativă pe care o aveau, în orice moment poate fi sugrumată de dictatură. În aceste condiţii, câţi dintre ei se mai gândesc să rămână în Moldova? În sângele fiecărui tânăr fierbe dorinţa de schimbare, de reînnoire. Acest potenţial uman, ignorat acum de comunişti, ar putea aduce RM în rândul civilizaţiilor occidentale. Dar cât de atractiv poate fi pentru ei un stat poliţienesc, dominat de bastoane de cauciuc şi scuturi?

Mai grav însă este faptul că nu numai tinerii se gândesc să fugă din Moldova. Statul însuşi demonstrează în aceste zile că nu are nevoie de ei. După protestele din 6-7 aprilie, guvernarea comunistă şi-a radicalizat mesajul. În 2008, anul declarat al tineretului, cel puţin formal, atitudinea era alta - de bine, de rău, bursele studenţilor fuseseră majorate. Acum, însuşi preşedintele în exerciţiu al RM vorbeşte despre o eventuală blocare a fondului de burse. Desigur, din cauza Opoziţiei…

De la diferite universităţi ne parvin o mulţime de semnale îngrijorătoare: studenţii se tem că, pe lângă faptul că nu vor avea burse, anul curent nu vor mai fi organizate nici olimpiadele naţionale studenţeşti. „A ajuns criza financiară şi la noi”, le explică profesorii. Dar criza nu-l împiedică pe Voronin să vrea să investească în cele două clădiri, cum a afirmat deunăzi la NIT, peste 700 milioane de lei! Iar de la 1 septembrie, se va reduce substanţial numărul de locuri în universităţi, în special, la facultăţile de drept, relaţii internaţionale şi ştiinţe politice… Dacă un tânăr vrea să înveţe în RM, el poate să se facă tractorist - la această specialitate numărul de locuri a fost majorat. Dictatura nu are nevoie de oameni instruiţi, ea se ţine pe indivizi comozi, gata să-i execute întocmai ordinele.

Puterea încearcă, pe toate căile, să suprime elanul studenţesc. De fapt, ea se răzbună pe tineri pentru că ei îmbrăţişează altfel de idei şi, mai ales, pentru că aleg altfel de oameni. Cele 41 de mandate ale Opoziţiei se datorează, în mare parte, noii generaţii de alegători. Dar, dincolo de comportamentul brutal al Puterii, noi, cetăţenii de rând, ne putem imagina Moldova fără tineri? Ştiu că veţi răspunde ferm: „NU!”. Să încercăm deci să readucem optimismul în sufletele lor rănite. Tinerii nu poartă nicio vină pentru că s-au născut liberi şi vor să trăiască liberi.