Conciliere sau trădare?

22 Aprilie 2009, 17:33

Scrutinul din 5 aprilie a fost urmat de o explozie de revoltă populară ce a degenerat în acte de violenţă şi vandalism cum rar se mai întâmplă în Europa. Şi dacă orice lucru prost are şi partea sa bună, apoi partea bună a evenimentelor de la Chişinău din 6-7 aprilie a.c. constă în aceea că mulţi europeni au aflat că pe harta bătrânului continent există o ţărişoare pre nume Moldova, „zdrobită”, cum scrie Der Spiegel, între cele două repere existenţiale - Orient şi Occident. Tot o parte bună e şi faptul că am aflat ce crede Europa, îndeosebi UE, despre noi, cât de mult ne iubeşte şi ne-ar dori la sânul ei civilizator, dar şi cine sunt acei care reprezintă UE în RM, scrie Constantin Tănase în Timpul de Dimineaţă.

…Am fost surprinşi cu toţii de graba cu care reprezentanţii UE, OSCE, CoE au recunoscut alegerile din 5 aprilie ca fiind libere şi corecte, raportul fiind întocmit şi dat publicităţii pe 6 aprilie, cu precizarea că este preliminar şi va fi definitivat doar după anunţarea rezultatului şi soluţionarea contestaţiilor”. Cu toate acestea, după cum observă şi ziarul Ziua, pentru a legitima frauda electorală „europenii” şi-au permis să organizeze conferinţa de presă chiar a doua zi, contrazicându-şi astfel propriul raport. Astfel, luni, când nici nu se terminase numărătoarea voturilor, Benita Ferrero Waldner, Comisarul European pentru Relaţii Externe, s-a grăbit să-i dea certificat de bună purtare lui Voronin, felicitându-l pentru alegerile desfăşurate „ordonat, paşnic şi într-un mediu pluralist”. De ce atâta grabă, ne întrebăm?

Potrivit lui Constantin Tănase, răspunsul îl găsim în aceeaşi publicaţie, potrivit căreia raportul OSCE, al UE şi al CoE, care girează alegerile din RM, a fost făcut de simpatizanţi ai Kremlinului, iar frauda electorală de la Chişinău a putut avea loc din cauza că reprezentanţii acestor instituţii au închis ochii în faţa abuzurilor regimului Voronin. Pentru a confirma această concluzie Ziua aduce date foarte relevante din biografiile celora care au întocmit raportul (pe care-i numeşte „sforarii de la Bruxelles”) şi vizavi de care există serioase suspiciuni că ar fi agenţi de influenţă ai Moscovei - Kalman Mizsei, reprezentantul special al UE în RM, Marianne Mikko, prezentatoarea raportului despre alegeri, David Wilshire, membru al delegaţiei de observatori. Bineînţeles, în Europa există şi alte voci, care cunosc bine situaţia RM, dovadă fiind şi ziaristul Uwe Klussmann, corespondentul revistei Der Spiegel la Moscova, care publică recent articolul „Când clişeele sunt acoperite de realitate”, unde prezintă o radiografie corectă şi pertinentă a evenimentelor de la Chişinău.

Astăzi, Opoziţia din RM se află în ingrata situaţie de a fi strânsă, ca între două pietre de moară, între puterea comisarilor comunişti de la Chişinău şi… puterea comisarilor de la Bruxelles, care insistă ca ea, Opoziţia, să recunoască rezultatele alegerilor şi să accepte o conciliere cu comuniştii. În acest context, analistul politic Victor Chirilă afirma, cu bună dreptate, într-un articol publicat în ediţia on-line a TIMPULUI: „Conciliere, dar nu cu orice preţ”. Într-adevăr, ce ar însemna această „conciliere” şi care ar fi preţul pe care ar trebui să-l plătească pentru ea Opoziţia?

Din punctul de vedere al electoratului care a votat Opoziţia - şi anume, PL, PLDM şi AMN - orice formă de conciliere va fi interpretată drept o trădare. Victor Chirilă are deplină dreptate când spune: „Concilierea politică trebuie să aducă transformările democratice pentru care a votat la 5 aprilie electoratul celor trei partide democratice, altminteri acestea ar putea repeta soarta PD, PSL şi PPCD”.

O „conciliere” ca cea propusă de Kalman Mizsei, ar fi interpretată drept o trădare şi se va dovedi fatală pentru M. Ghimpu, V. Filat şi S. Urecheanu şi partidele conduse de aceştia. Iar convingerea mea e că între Opoziţie şi actuala Putere nu a mai rămas loc pentru conciliere şi dialog. Această Putere nu este pregătită pentru un dialog sincer, dovadă şi ultima comisie creată de Voronin, în care nu şi-a găsit loc niciun reprezentant al Opoziţiei. Voronin e pregătit doar pentru un nou „4 aprilie”, adică pentru o nouă trădare din partea Opoziţiei şi pe care el o va numi europeneşte „conciliere”… Printr-o asemenea „conciliere” şi „consens în numele interesului naţional” am mai trecut la 4 aprilie 2005. Chiar n-am învăţat nimic?
Mai călcăm o dată pe aceeaşi greblă?, se întreabă Constantin Tănase în finalul articolului.

Comentarii (3 comentarii)

Saacashvili
a comentat la 22 Aprilie 2009, 17:51

UE ar face bine sa investigheze in primul rind cine si cum se vinde rusilor dintre politicienii europeni. E plina europa de prostituati si prostituate politice rusesti. Din pacate.

Silviu Viorel
a comentat la 23 Aprilie 2009, 08:27

Si daca europenii isi permit luari de pozitie contra intereselor ruse stiu ca vor tremura la iarna …si atunci se fac ca nu vad nici o incalcare a democratiei in Moldova …

Cristina
a comentat la 23 Aprilie 2009, 08:32

Din punctul meu de vedere ar fi TRADARE. S-a demonstrat in timp ca nu poate fi vorba de un dialog (cu atat mai mult constructiv) cu mafia ce poarta numele de PCRM. Daca opozitia ajunge la o “intelegere” inseamna ca au vandut tot: votul de aur, democratia, visele si idealurile tinerilor din PMAN..

Comenteaza

Nume *

Mail *

Web


Comentariu