Strasbourg: Raspunsul Uniunii Europene la situatia din Republica Moldova pune in joc credibilitatea UE
22 Aprilie 2009, 14:38Europarlamentarul PSD Ioan Mircea Paşcu, vicepreşedintele Comisiei de afaceri externe a Parlamentului European, a declarat, marţi seară, în plenul PE, că răspunsul Uniunii Europene la recentele dezvoltări negative din Republica Moldova va influenţa credibilitatea şi autoritatea UE.
În viziunea eurodeputatului, recentele dezvoltări negative din Republica Moldova ilustrează o serie de chestiuni importante.
“Prima este răspunsul nostru la violarea valorilor de bază ale UE de către autorităţile moldovene în timpul represaliilor la adresa tinerilor şi jurnaliştilor, în urma protestelor împotriva rezultatelor alegerilor. Orice ezitare din partea noastră ar arunca o umbră asupra credibilităţii Uniunii la acest capitol”, a declarat Paşcu.
În opinia lui Ioan Mircea Paşcu, “a doua problemă este răspunsul UE la încălcarea procedurală, de către autorităţile de la Chişinău, a implementării acordurilor cu Uniunea, şi la discriminarea cetăţenilor europeni pe considerente de naţionalitate. Din nou, credibilitatea UE, ca de altfel şi autoritatea ei, sunt în joc”.
“A treia chestiune este solidaritatea UE în faţa acuzaţiilor false la adresa unuia din membrii săi, care pot constitui un pretext pentru îngheţarea situaţiei militare în zonă, cu încălcarea unor angajamente importante în domeniu. În al patrulea rând, este de remarcat că reacţia Uniunii va sublinia încă o dată statutele diferite între statele care au împărtăşit un destin similar în 1940, indicând totodată viitoarea direcţie a relaţiilor UE-Rusia”, a conchis deputatul european.
Filozoful francez Jean Bouridan (sec. XIV) a fost preocupat, pe lângă multe altele, şi de problema independenţei voinţei, pe care o considera de nesoluţionat. Întru dovada justeţei afirmaţiei sale, cică ar fi adus următorul exemplu: odată ce există o independenţă a voinţei şi posibilitatea absolută de alegere logică, atunci măgarul pus între două stoguri de fân cu totul egale nu va alege niciunul, căci sunt echivalente şi, prin urmare, e cu neputinţă să facă o alegere logic întemeiată. Pus într-o asemenea situaţie, bietul măgar e condamnat să piară de foame.
Uneori, se crează impresia, şi statul nostru este un fel de „măgar al lui Bouridan”, uitându-se cu jind la cele „două stoguri de fân” (Uniunea Europeană şi CSI) şi nefiind în stare să decidă pe care să-l aleagă, chiar dacă „stogurile”, se vede de la o poştă, sunt absolut diferite. În vorbe, guvernanţii declară sus şi tare că vor integrare europeană, de 15 ani însă se ţin de fusta CSI-ului. În vorbe, guvernanţii spun că vor (şi fac) reforme, realitatea însă lasă de dorit. În vorbe, guvernanţii spun că la noi există libertate de exprimare, viaţa însă demonstrează contrariul: hărţuirea constantă a mediilor de comunicare (Jurnal de Chişinău, Timpul de dimineaţă, Vocea Basarabiei, Pro TV) care îndrăznesc să aibă un alt punct de vedere decât cel al oficialităţilor.
Sigur, ar fi o minciună să afirmăm că în ultimii 8 ani, de când comuniştii au revenit masiv la putere, nu s-a facut nimic bun. S-a făcut. Dar meritul nu este al partidului de guvernământ, ci al conjuncturii geopolitice, al presiunii la care au fost supuşi din partea organismelor internaţionale. O parte din realizări sunt opera moldovenilor plecaţi peste hotare, care au injectat financiar bugetele austere ale RM. Şi, desigur, o bună parte din succesele obţinute se datorează tinerilor (şi mai puţin tinerilor) neangajaţi politic, care sub diferite pretexte au fost rugaţi/forţaţi să pună umărul la guvernarea comunistă. Astfel, încercările de a reforma justiţia, agricultura, industria, învăţământul, medicina etc. s-au soldat, evident, cu unele schimbări. Acestea însă sunt discrete, nesemnificative. În plus, majoritatea reformelor se implementează cu întârziere, iar mecanismele de interconexiune funcţionează defectuos. De ce se întâmplă acest lucru? Simplu de tot. Lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba! Comuniştii au încercat şi încearcă cu disperare, uneori prin gesturi, alteori prin fapte, liberale evident, să reanimeze economia ţării. Năravurile însă au rămas vechi. Iată de ce orice guvern, cât de tehnocrat nu ar fi el, atâta timp cât în spatele acestuia se află o majoritate parlamentară comunistă şi pro-CSI-stă, nu are sorţi de izbândă.
Nu poţi declara că vrei în familia europeană, inventând în permanenţă atacuri la adresa unui stat european – România. Nu poţi spune că limba vorbită de noi este, în principiu, identică cu cea de peste Prut, dar se numeşte altfel. Toţi moldovenii sunt români, dar nu toţi românii sunt moldoveni. Numai unul prost informat (ca să nu zic prost educat) sau rău intenţionat poate afirma că moldovenii şi românii sunt popoare diferite, vorbesc limbi diferite.
Nu poţi să te integrezi în UE, neglijând scutul euroatlantic. Istoria ne-a demonstrat că toate ţările ex-socialiste (Polonia, Ungaria, România, Bulgaria etc.) şi ex-sovietice (Estonia, Letonia, Lituania) au aderat pentru început la NATO, apoi la UE. NATO poate fi ocolită, dar apartenenţa la acest bloc oferă mai multă siguranţă. Apartenenţa la NATO înseamnă reformarea armatei, poliţiei, procuraturii, serviciilor secrete etc., ceea ce asigură un climat favorabil şi pentru sectorul economic. Pentru că un investitor străin nu poate şi nu vrea să facă afaceri într-o ţară instabilă, într-o ţară în care domină abuzurile, corupţia şi haosul. Iată de ce umbrela nord-atlantică este un factor de stabilitate, un fel de anticameră a UE. Iată de ce şi Republica Moldova va trebui să iniţieze negocierile de aderare la NATO, chiar dacă pentru asta va trebui să modificăm legea fundamentală a statului – constituţia…
Alegerea este a noastră. Ce facem mai departe: batem pasul pe loc, în CSI, sau aderăm la UE!? Dacă vom întârzia cu luarea deciziilor, s-ar putea să avem soarta măgarului lui Bouridan. Iată de ce anul 2009 este hotărâtor pentru viitorul RM!
Autor: Boris NEDELCIUC, dupa http://www.jurnal.md din 19.12.08