Generalul-maior de poliţie Anton Gamurari a participat la formarea tuturor trupelor speciale ale Ministerului de Interne, începând de la prima companie creată în cadrul Batalionului de patrulă şi santinelă, apoi a fostului OMON. Pe 5 decembrie 1991, printr-o hotărâre de guvern, a fost formată Brigada de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”, pe care Anton Gamurari a condus-o până în 1997. Publicatia Timpul de Diminieata l-a invitat, în calitate de expert, să se pronunţe pe marginea evenimentelor din 7 aprilie 2009.

- Domnule general, cum apreciaţi evenimentele din 7 aprilie?

- A fost o manifestaţie paşnică, dar bănuiesc că ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost o provocare crasă. Din păcate, tineretul n-a dispus de nişte organizatori care să-i conducă şi să le coordoneze acţiunile.

- Cine a organizat provocarea?

- Tinerii au fost contactaţi pe internet ca să se adune, fără să se precizeze cu ce scop anume. Bănuiesc că această comandă a fost dată de către Serviciul de Informaţie şi Securitate, care ţine mâna pe pulsul informaţional din republică şi care dispune de aparatajul respectiv.

- Cum motivaţi această supoziţie?

- În afară de SIS, Ministerul de Interne dispune de un aparat impunător. Practic, noi avem acum trei ministere - MAI, Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei şi Direcţia misiuni speciale. E un conglomerat foarte mare de funcţionari care numai dăunează ţării. Faptul că cei de la conducere declară că au lichidat lumea interlopă, că nu mai există criminali sunt poveşti de adormit copiii.
Acum, în locul lumii criminale, au venit structurile de stat. Poliţia şi CCCEC au ocupat această nişă. Am fost nu demult în raionul Ştefan-Vodă şi nişte colegi mi-au spus direct că fosta lume criminală e legată astăzi cu toate organele de putere, inclusiv cu cei din Partidul Comunist. Ei au o singură sarcină - se menţină puterea comunistă şi să-şi facă mendrele.

- Care au fost cauzele declanşării manifestaţiei de protest?

- Nu mai e un secret că motivul de bază a fost fraudarea alegerilor. La un moment dat, comuniştii aveau peste 60%. Şi atunci ei s-au speriat, iar pe preşedintele Comisiei Electorale Centrale, Eugen Ştirbu, l-a apucat o durere de inimă. S-a creat o situaţie paradoxală - rezulta că PCRM dispune de 70-80 de mandate, iar partidele de opoziţie - de 41. De parcă parlamentul ar fi constituit nu din 101 deputaţi, ci din peste 120. Comuniştii aveau nevoie de două zile ca să muşamalizeze lucrurile. Doar au votat şi cei morţi, şi cei plecaţi peste hotare, şi cetăţeni de pe loc cu multiple fişe de însoţire. Astfel, au apărut sute de mii de voturi în plus. Nu în zadar, cu un an în urmă, un funcţionar de la SIS a fost plasat la Ministerul Dezvoltării Informaţionale ca să răspundă de evidenţa populaţiei. Şi omul şi-a făcut treaba.

- Şi ce s-a întâmplat în continuare?

- Ca să ascundă fraudarea alegerilor, trebuia ceva de întreprins. Şi atunci au apăsat butonul, au adunat tineretul şi le-au ordonat: „Înainte!”. Dintr-o dată, în fruntea lor au apărut grupuri de băieţi bine instruiţi. Tot tineri, ca şi cei din Piaţă, dar tunşi scurt, de ţinută sportivă, care i-au provocat pe ceilalţi: haideţi la preşedinţie, la parlament! În afară de aceasta, de unde au luat pietre? Îmi amintesc că, pe 10 noiembrie 1989, când a fost atacat MAI, erau aduse camioane întregi cu pietre, iar la volanul KAMAZ-urilor se aflau ofiţeri KGB.

- Ce anume consideraţi că i-a provocat pe manifestanţi?

- Mulţi dintre ei nici n-au conştientizat faptul că au ieşit să protesteze împotriva fraudării alegerilor. Tocmai de aceea au şi apărut câteva zeci de tineri care-i provocau la diferite acţiuni. Lucrul acesta bătea tare la ochi. Ei aruncau pietrele, ei se căţărau pe ferestre, ei se băgau sub şuvoaiele furtunurilor de apă. Provocarea a fost din partea lor. Un fost colaborator din Serviciul pază al Preşedinţiei mi-a spus că nici chiar ei, bodyguarzii, nu ştiau cum să ajungă pe acoperiş. Încolo avea acces un număr destul de limitat de persoane. Cum de a ajuns tânărul acela să arboreze drapelul? Numai însoţit de poliţie şi securitate.

- Cum a acţionat poliţia? Puteau fi evitate actele de vandalism?

- Desigur. Ministerul de Interne are două structuri puternice - brigada de poliţie cu destinaţie specială şi regimentul „Scut”, în care sunt suficiente persoane pentru a ocroti orice obiect de valoare primordială pentru stat. Cum să cedezi atât de uşor aceste două clădiri? Era suficient numai una din aceste structuri să participe, ca să fie blocat accesul în edificii. Acum, ei afirmă că n-au folosit metodele respective, pentru că manifestanţii erau tineri şi n-au dorit să-i bată. Mă întreb: dar pe urmă de ce i-au bătut? De ce îi maltratează acum? Eu nu cred că Valeriu Boboc a murit din cauza unor gaze necunoscute. Un tânăr de 23 de ani nu moare atât de uşor de la nişte gaze. Mai ales că sub aceste gaze au nimerit sute de oameni.

- De ce n-a fost blocat accesul în cele două instituţii ale statului?

- Pentru că nu s-a dorit acest lucru. Trebuiau formate mai multe linii de apărare. Pe 14 mai 1991, într-adevăr, era pregătită o tentativă de lovitură de stat, legată de demiterea lui Mircea Druc. În stradă erau şase cordoane de poliţie. Tineretul stătea culcat pe asfalt. Când deputaţii au ieşit din parlament, tinerii s-au ridicat şi au spart cele şase cordoane. Era o scenă de groază, pe care o poţi vedea doar în filme. Noi însă, cu doar 50 de poliţişti, am astupat ruptura şi i-am mânat pe tineri în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Mă întreb: cum de 50 de poliţişti au putut atunci decide soarta ţării, iar acum sute de poliţişti n-au fost în stare s-o facă?

- Cum credeţi, de ce Voronin a dat ordin de retragere?

- Ca să dea vina pe tineret şi pe liderii partidelor de opoziţie pentru cele întâmplate. Şi i-a reuşit. Doar pentru moment. Poporul nu-i ca Voronin, e cu mintea trează şi înţelege de ce a procedat astfel. Am fost martor cum unii lideri ai partidelor politice îi linişteau pe tineri şi le-au ordonat să meargă în Piaţă, dar să nu plece la TVM, cum îi aţâţau unii.

- După retragerea mulţimii, de ce n-a fost preluată paza clădirilor?

- Poliţia stătea după clădiri. Ea putea să preia paza edificiilor foarte simplu. Dar se aştepta ca tinerii să meargă mai departe - să devasteze clădirile. Actele de vandalism au fost înfăptuite de nişte grupuri de tineri, instruite de serviciile respective. Pe aceştia n-o să-i găseşti printre cei reţinuţi, pentru că au îndeplinit ordinul şefului statului. Poliţia continuă vânătoarea prin instituţiile de învăţământ, arestând şi maltratând tineri nevinovaţi, care n-au avut nimic în comun cu actele de vandalism.

- Este adevărat că Voronin a uzurpat puterea în stat?

- Toate structurile lucrează pentru îmbogăţirea şi apărarea clanului Voronin. Businessul din Moldova e acaparat de două persoane - Oleg Voronin şi Oleg Smirnov, ambii miliardari, care deţin controlul şi asupra resurselor energetice ale republicii. Degeaba Voronin o face pe mortul în popuşoi, certându-se făţiş cu Smirnov, pentru că cei doi fii ai lor se împacă bine. Nu mai are nici un sens lozinca lansată de comunişti în alegeri „Pentru o Moldovă europeană”, pentru că, de fapt, ei ne reorientează spre Est. Nu în zadar Voronin a afectat grav relaţiile nu numai cu România, ci cu întreaga Uniune Europeană.

- Cine se face vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie la Chişinău?

- Guvernarea comunistă şi, înainte de toate, preşedintele Voronin. Ca să se menţină la putere, el a urmat exemplul lui Hitler. A dat ordin să dea foc Reichstagului moldovenesc. Mai devreme sau mai târziu, el va trebui să răspundă pentru cele întâmplate. Tineretul are nevoie de un viitor european, nu să stea sub papucul lui Voronin. Pentru că, după absolvirea instituţiilor de învăţământ, ei sunt practic aruncaţi în stradă. Iată de ce cred că, pe 5 aprilie, tinerii, ca şi întreaga populaţie, au dorit o schimbare. Dacă nu s-a produs, vina o poartă doar regimul comunist care a fraudat alegerile şi care a provocat evenimentele de pe 6 şi 7 aprilie. E o lecţie dură, de care ar trebui să ţină cont cei care se mai află, deocamdată, la putere.

- Vă mulţumesc pentru interviu.