Renunţarea liderului moldovean de a se deplasa la Tiraspol poate fi explicată pe de o parte, prin faptul că Voronin nu doreşte să discute despre Acordul privitor la principalele sisteme de garanţii în procesul reglementării transnistrene, care în principiu ar permite legiferarea necondiţionată a acordurilor curente şi precedente semnate în problema transnistreană (în cazul nerespectării prevederilor de către una din părţi), scrie blogger-ul Denis Cenuşă.

O confirmare în acest sens a oferit-o Vladimir Iastrebciak, reprezentantul Tiraspolului pentru relaţiile externe, care în declaraţia de astăzi a subliniat faptul că prin refuzul său Voronin a încălcăt primul punct al Declaraţiei de la Moscova (Părţile semnatare (Rusia, RM şi regiunea transnistreană) vor menţine contactele directe în scopul activizării procesului de negocieri privind soluţionarea politică a conflictului transnistrean).

Potrivit lui Denis Cenuşă, şeful statului RM a evitat să participe la reuniunea de la Tiraspol axată pe Acordul sus-menţionat, atunci când în conformitate cu afirmaţiile liderului transnistrean Igor Smirnov întâlnirea urma să se focuseze în principal pe discutarea rapoartelor de activitate ale grupurilor de experţi în domeniul sănătăţii, ecologiei, transportului etc. (care se referă la punctul doi al Declaraţiei de la Moscova: Părţile vor intensifica activitatea grupurilor de experţi în vederea elaborării măsurilor de încredere şi dezvoltarea cooperării pe Nistru, în domeniile socio-economice şi umanitare.).

Pe de altă parte, anularea întâlnirii cu Smirnov poate fi calificată drept gest de solidaritate a lui Voronin vizavi de cei trei reprezentaţi occidentali declaraţi “persona-non-grata” de către autorităţile transnistrene. Sprijinirea cauzei amabasadorilor occidentali (UE, SUA, Republica Cehă) prin refuzul de a se deplasa la Tiraspol reprezintă o încercare vădită a lui Voronin de a se achita în faţa Occidentului pentru Declaraţia semnată la Moscova, care de facto minimizează importanţa formatului de negocieri “5+2” şi vulnerabilizează poziţia RM în dialogul cu Rusia, afirmă într-un comentariu blogger-ul Denis Cenuşă.

În pofida conotaţiei politico-diplomatice reale ale comportamentului Chişinăului, autorităţile moldovene au pus alte accente, referindu-se la interdicţia impusă de Tiraspol drept o dovadă a faptului că “partea transnistreană nu este încă gata să-şi respecte angajamentele asumate şi să continue dialogul programat”. Argumentul dat invocat de Chişinău pare însă fragil, nesustenabil şi irelevant, deoarece Tiraspolul a anunţat despre posibile interdicţii îndată după publicarea POZIŢIEI COMUNE A CONSILIULUI EUROPEAN 2009/139/CFSP, adică îndată după 16 februarie curent. De asemenea, motivul vehiculat de Chişinău este contestabil, dat fiind faptul că Iastrebciak a remarcat caracterul flexibil al inderdicţiilor de circulaţie impuse celor trei oficiali occidentali (conform acestuia, cei trei diplomaţi vor putea efectua vizite în regiunea transnistreană în scopuri relevante pentru reglementarea transnsitreană).

În cele din urmă, Voronin şi PCRM şi-a demonstrat volatilitatea în raport cu Moscova, care oferă deocamdată instrumentele diplomaţiei sale publice pentru a sprijini actuala guvernarea, dar şi faţă de Occident. În acest context, poziţia occidentalilor vizavi de comunişti ar putea fi una confuză, dat fiind faptul că Chişinăul acţionează duplicitar. Din aceste considerente, Bruxellul şi Washingtonul vor continua să trateze cu un grad anumit de reticenţă actuala administraţie moldoveană (încercând în schimb să-şi concentreze eforturile în vederea asigurării unor alegeri democratice şi corecte cu scopul reducerii posibilităţilor comuniştilor de frauda masiv alegerile şi de a ocupa un loc confortabil în viitorul legislativ). Faţă de formatul de negocieri “5+2”, şi în special regiunea transnistreană, Occidentul va păstra aceeaşi atitudine (vor menţine restricţiile de circulaţie pentru oficialii transnistreni, vor milita pentru prioritatea formatului de negocieri în ce priveşte găsirea soluţiei politice finale etc.), chemând viitoarea conducere a RM să acţioneze în unison cu partenerii occidentali şi în corespundere cu angajamentele asumate faţă ei. Spre deosebire de acestea, Moscova ar putea folosi aceste reorientări ale Chişinăului pentru a consolida dependenţa acestuia de agenda politică rusă, conchide Denis Cenuşă.