Înregistrarea concurenţilor electorali s-a încheiat. Vi se pare că sunt prea mulţi? Asta doar la prima vedere. În realitate, sunt mult mai puţini decât ne închipuim.

Cu toate că în cursa pentru scrutinul din primăvară s-au înscris tocmai 20 de competitori, cetăţenii vor alege, eufemistic vorbind, între două partide. Ei vor vota fie schimbarea, fie neschimbarea. A treia cale nu există, scrie Petru Bogatu în Jurnal de Chişinău.

Se impune, însă, o precizare. În campania pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 nevoia de schimbare înseamnă mai mult decât o înlocuire în vârful piramidei a actualei formaţiuni de guvernământ cu o altă grupare. Se doreşte altceva decât o rocadă de personaje publice.

Lumea aşteaptă, aşa cum scria miercursi Constantin Tănase, eliminarea vechii clase politice şi aducerea alteia noi. A uneia total diferite de cele care s-au perindat până acum la putere în Republica Moldova. Cu oameni tineri care n-ar fi nici şantajabili din cauza trecutului lor nomenclaturist, nici subjugaţi de prejudecăţile şi clişeele de gândire ale regimului sovietic. Cu elite de tip nou care ar convinge prin practicarea unei igiene politice cotidiene.

Cum să te schimbi ca să rămâi acelaşi

Polarizarea electoratului s-a conturat în alegerile locale din 2007, ieşind pregnant în evidenţă mai cu seamă în Chişinău. Între timp, această tendinţă, se pare, s-a accentuat, lucru observat şi de preşedintele Vladimir Voronin. Tocmai de aceea liderul comunist pare tentat să se producă într-o dublă ipostază. El pretinde să întruchipeze şi schimbarea, şi neschimbarea. Rămâne de văzut, desigur, dacă se vor găsi destui fraieri ca să creadă că o mireasă poate fi în acelaşi timp şi pregătită, şi neprihănită, afirmă Petru Bogatu în Jurnal de Chişinău.

Un lucru este limpede. Pentru Voronin nu-i nici o problemă să se schimbe la faţă. Liderul comunist are atâtea feţe încât nici el nu ştie care este adevărată. Dacă e să vorbim serios, însă, nu încape îndoială că PCRM va reuşi să mobilizeze cea mai mare parte a rezistenţei împotriva schimbării. Bătrânii derutaţi care încă mai scuipă în sân când îşi amintesc de chinurile prefacerilor din deceniul trecut, vor opta pentru o încremenire într-o înapoiere netulburată. Ei vor alege stabilitatea în sărăcie. Pensii mici, dar sigure. Fără să-şi dea seama că stabilitatea a fost adusă tot de reformele democraţilor, comuniştii doar profitând de ele.

Schimbarea neschimbării

Totuşi, nevoia de schimbare este atât de mare, încât îi tentează până şi pe adversarii acesteia. De aceea, pe terenul electoratului tradiţional al comuniştilor s-a oploşit Uniunea Centristă din Moldova. Chiar şi multor nostalgici incurabili li s-a făcut silă de Voronin şi PCRM. Anume voturile lor se înverşunează să le culeagă Tarlev.

Cum, însă, proiectul UCM este preponderent exotic, el va rămâne unul marginal. Iată de ce formaţiunea fostului premier n-are de unde aduna o zestre electorală bogată. Ea va trebui să se întrebuinţeze tare ca să intre în Parlament.

PPCD ar putea să aibă soarta PRM

După virajul sinucigaş din 2005, formaţiunea lui Iurie Roca e în picaj. Şi nici nu-i de mirare.

Un partid de inspiraţie românească şi respiraţie creştină nu se poate alia, prin definiţie, cu urmaşii lui Stalin. PPCD şi-a pierdut electoratul şi, pentru că nu mai are timp să-şi găsească altul, caută să-şi cumpere, prin corupere, nişte alegători din zonele cu primari creştin-democraţi. Afacerea este, însă, pe cât de costisitoare, pe atât de imorală. Nu-i exclus ca multă lume să dea curs îndemnului făcut de Serafim Urechean care le spune oamenilor să ia ceea ce le dau guvernanţii şi partenerii lor, dar să voteze schimbarea.

În consecinţă, PPCD riscă să aibă soarta PRM-ului de peste Prut care, constituindu-se iniţial într-un partid radical naţionalist, pe parcurs şi-a abandonat principiile. Corneliu Vadim Tudor, ca şi Iurie Roşca, a cooperat cu inamicii săi declaraţi şi şi-a risipit astfel toţi sprijinitorii.

Paliativele schimbării

Pe calea de mijloc care, după cum am spus din capul locului, nu există, încearcă să meargă democraţii şi social-democraţii. Şi cum acest drum politic este mai mult virtual decât real, şansele lor de a intra în Parlament sunt incerte. De data aceasta oamenii nu prea sunt atraşi de paliative. De aceea vor vota sau cu PCRM sau cu partidul care va demonstra că este opusul comuniştilor.

Oricum, PD are un uşor avans faţă de PSD. Formaţiunea lui Dumitru Diacov a  transferat câţiva jucători valoroşi, deşi unii dintre ei sunt puternic contestaţi de o parte a opiniei publice. Totuşi, Oleg Serebrian, Oazu Nantoi sau Chiril Lucinschi sunt în stare să aducă preţioase puncte în palmaresul politic al PD.

Partida schimbării

În ciuda faptului că rezultatele viitorului scrutin ridică foarte multe semne de întrebare, un lucru mi se pare incontestabil. Statutul de purtător al schimbării şi l-au asumat cu succes trei formaţiuni: PL, PLDM şi AMN.

Privit din acest unghi, primele două se află într-o situaţie mai bună. Liberalii cu Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu şi Anatol Şalaru se mulează perfect pe visul de schimbare al electoratului proromânesc. Totodată, PLDM-ul lui Vlad Filat, deşi e o formaţiune nouă, are la ora actuală, în persoana lui Alexandru Tănase, Mihai Godea, Vitalie Nagacevschi, Iurie Leancă, Călin Vieru şi alţii, o echipă redutabilă şi operaţională care impresionează şi, totodată, demonstrează, prin sine însăşi, că schimbarea în bine este posibilă.

Cât priveşte Alianţa Moldova Noastră, aceasta are avantajul notorietăţii, dar şi povara înfrângerilor din alegerile anterioare. În plus, nu toţi fruntaşii AMN cadrează cu aşteptările publicului care îşi doreşte o schimbare autentică. Pe de altă parte, formaţiunea lui Serafim Urechean  conduce majoritatea administraţiilor raionale, fapt ce-i oferă un impunător spaţiu de manevră în provincie.

Pe dreapta, a mai intrat Mişcarea Acţiunea Europeană a profesorului Anatol Petrencu. Şi aceasta, tânără şi dinamică, e o formaţiune a schimbării. Numai că MAE a pornit prea târziu la drum şi de aceea e percepută ca un factor de risc care ar putea dispersa şi mai mult electoratul opoziţiei democratice.