Ce legătură există între Fabrică de staruri şi alegerile parlamentare din 5 aprilie? În mod normal, n-ar trebui să fie. Cum, însă, la noi prostia este agentul electoral numărul unu al guvernării comuniste, aceasta n-avea cum să nu recurgă la serviciile lui, obligându-l să se producă în toată splendoarea sa şi într-un program de agrement la TV, scrie Petru Bogatu în Jurnal de Chişinău.

Unde mai pui că afacerea e tentantă. Prostia, precum se ştie, nu cade nici sub incidenţa codului penal, nici a celui civil şi de aceea are posibilitatea să-şi facă de cap în voie.

Administatorul  „Termocom”-ului, Dionisie Antocel, de exemplu, poate să-şi ridice poalele în cap în faţa camerelor de luat vederi şi să taxeze o televiziune independentă drept ”ţigănească”, ca până la urmă să nu păţească nimic. Şeful poliţiei municipale, Petru Corduneanu, umple şi el micul ecran cu mizerii de miliţian încremenit în epoca sovietică.

Îi înjură pe reprezentanţii ONG-urilor, zicându-le că-s „râsurile lumii”, ca mai apoi, să-şi ceară scuze şi să rămână fericit în exerciţiul funcţiunii. Preşedintele Vladimir Voronin îl numeşte pe unul din conducătorii administraţiei publice locale „debil” şi speră astfel nu numai să scape basma curată, ci şi să obţină de la alegători dreptul de a guverna ţara şi în continuare.

Orice s-ar spune, bădăranii inculţi şi nesimţiţi sunt acum managerii şi inginerii singurei producţii industriale care a mai rămas în Republica Moldova: cea de cretinizare cu premeditate a populaţiei. Aceştia sunt secundaţi, la munca de jos, de fel de fel de vagabonzi, nebuni, netrebnici şi alte lepădături plătite sau drogate pentru a fi silite să trudească la conveierul comunist de abjecţii, minciuni şi calomnii. Nişte martafoi degradaţi,  stimulaţi de putere, unii cu bani, alţii cu votcă, atacă oamenii în plină stradă, la adunările electorale, din paginile ziarelor sau studiourile de televiziune, lovindu-i şi terorizându-i cu bestialitate, consideră Petru Bogatu.

Îndărătul dezmăţului zgomotos, agresiv şi violent, clanul Voronin şi-a pus pe pumnul de oţel şi o mănuţă de catifea pentru a deschide în întreprinderea lui de tâmpire a publicului şi un salon de îndobitocire estetică. Acesta se numeşte Fabrica de staruri, o imitaţie jalnică a unui proiect al televiziunii ruse „Pervîi canal”, copiat anapoda, la rândul său, de pe nişte calapoade occidentale.

Cu superba Andreea Raicu de la Prima TV, în prim-plan, remunerată, zice-se, mai bine decât Julia Roberts şi Sharon Stone de pe vremea când acestea erau în floarea vârstei şi pe piscurile cele mai înalte ale carierei lor, pretinsul show de la televiziunea castei stăpânitoare de la Chişinău s-a dovedit a fi un mare fâs. Oricine se încumetă să urmărească măcar cu un ochi respectiva emisiune, este culcat la pământ de un val de obtuzitate pe cât de enervantă, pe atât de buimăcitoare. Situaţia e crâncen de confuză şi nu poate fi salvată nici de frumoasa divă care moderează acest spectacol  lamentabil, mai scrie Petru Bogatu în Jurnal de Chişinău.

Aşa-zisa Fabrică de staruri ne caricaturizează pur şi simplu naţiunea în general, şi tineretul în special. Ni se propune de fapt o operaţie cosmetică ce urmăreşte extirparea ultimelor manifestări de inteligenţă şi bun-simţ.

Am senzaţia că showul care, de altfel, se derulează pe durata campaniei electorale, a fost pus la cale în mare grabă pentru a sustrage atenţia cetăţenilor, dar mai cu seamă a noii generaţii de alegători, de la viitorul scrutin, de la problemele politice reale şi deci, de la matrapazlâcurile puterii comuniste.

Să fiu bine înţeles. N-am nimic împotriva divertismentului şi a funcţiei distractive a televiziunii. Dar, atenţie! Zăbava, ca şi oricare altă ocupaţie umană,  are o limită dincolo de care omul riscă să cadă în şanţul unde i se spală creierul.