Petru Bogatu:Chişinăul va fi forţat să balanseze ca pe sârmă, pentru a-şi consolida independenţa şi slăbi poziţiile politice şi cele economice ale Rusiei în ţară

06 Octombrie 2009, 10:24

Un foarte influent politician de la Kiev, Serghei Tighipko, a catalogat deunăzi Bucureştiul ca fiind o ameninţare şi un rival pentru Ucraina. De aceea, în opinia lui, ţara sa trebuie să se opună unirii Basarabiei cu România. Peste aceste declaraţii nu se poate nicidecum trece uşor. Asta cu atât mai mult cu cât ele, deşi exprimă o poziţie personală, au densitatea unui curent de opinie.

Seghei Tighipco, în treacăt fie spus, este originar din nordul Basarabiei. El a fost şef al Băncii Naţionale a Ucrainei şi ex-consilier al premierului Iulia Timoşenko, iar acum pretinde să joace un rol important în viitoarele alegeri prezidenţiale din ţara vecină. Punctul său de vedere, eminamente românofob şi, în consecinţă, antimoldovenesc, nu este întâmplător. El exprimă, într-un fel, o stare de spirit din mass-media de la Kiev, dar şi de pe scena politică ucraineană. Răsfoiţi presa ucraineană şi o să constataţi că este burduşită cu articole antiromâneşti.

Mai ţineţi minte gluma idioată a lui Victor Iuşcenko? Liderul de la Kiev, acum câteva luni, supărat pe unul dintre subalternii săi, l-a numit peiorativ „măi moldovene!”, fapt pentru care ulterior s-a văzut silit să-şi ceară scuze. Dar Dumnezeu cu el. Lăsăm de la noi. Până la urmă, contează nu atât vorbele deocheate şi jignitoare, cât faptele de multe ori josnice şi urâte.

Kievul împotriva tuturor

Afacerile de la canalul Bîstroie care omoară Delta, dubioasa ei implicare într-un scandal de spionaj împotriva României, toate acestea şi multe alte ieşiri ale Ucrainei sunt gesturi neamicale care dau de gândit. Nici atitudinea acesteia faţă de Republica Moldova nu pare să fie mai caldă sau deschisă.

Este adevărat că şi fostele autorităţi comuniste de la Chişinău nu au dovedit corectitudine în relaţiile cu oficialităţile de la Kiev. Iar în ce priveşte GUAM-ul, Voronin chiar l-a trădat pe Iuşcenko în cel mai mişelesc mod cu putinţă. Dar tot atât de adevărat e că şi Ucraina, în cei 18 ani de independenţă, de cele mai multe ori a tratat Republica Moldova de sus, cam ca Iuşcenko pe subordonatul său pe care l-a poreclit „măi moldovene!”.

Sperăm cu toţii ca noua putere democratică de la Chişinău să găsească soluţii pentru normalizarea şi ameliorarea continuă a raporturilor bilaterale cu Ucraina. Nu va fi însă uşor. Kievul, mai cu seamă după ce a fost înfrânt în Curtea Internaţională de Justiţie care a dat câştig de cauză Bucureştiului în ce priveşte delimitarea platoului continental din Marea Neagră, cataloghează astăzi România drept un adversar natural. Nici nu-i de mirare.

Ucraina este dispusă să lupte pentru supremaţie în Sud-Estul Europei. Problemele teritoriale şi impunătoarea minoritate românească din Ucraina nu fac altceva decât să alimenteze o rivalitate surdă între cele două state.

În aceste împrejurări, Kievul, aşa cum mărturiseşte, de altfel, Serghei Tighipko, va căuta să stăvilească, pe unde apucă, influenţa politică a României în zonă. Totodată, va încerca să menţină relaţii normale şi reciproc avantajoase cu Republica Moldova. Dar numai până la un punct. Ori de câte ori Chişinăul îşi va propune să se apropie de România, să aibă nişte raporturi privilegiate cu Bucureştiul, Ucraina, indiferent cine va conduce această ţară, se va opune vehement.

Conflict de interese

Astfel, Kievul nu priveşte cu ochi buni nu numai Bucureştiul, ci şi Chişinăul. Se întrezăreşte un conflict de interese strategice între Ucraina şi Republica Moldova. Cum-necum, ca să-şi creeze o trambulină pentru o eventuală aderare la UE, Chişinăul trebuie mai întâi să-şi sincronizeze cu România şi politicile externe, şi cadrul legislativ. În acelaşi timp, să obţină o integrare a economiei sale cu cea din dreapta Prutului. Numai pe această cale, Republica Moldova va putea să-şi croiască drum spre Europa.

E la mintea oricui că o atare stare de lucruri nu convine Kievului. Şi asta din două motive. În primul rând, apropierea dintre Bucureşti şi Chişinău va întări poziţiile geopolitice ale celui dintâi în detrimentul Ucrainei. În al doilea rând, în cazul în care Republica Moldova va devansa vecina sa din răsărit pe calea integrării europene, Kievul va risca să rămână în spate cu o enclavă rusească băgată în carantină.

De unde şi concluzia că în actualele împrejurări politice Kievul va prefera, pe de o parte, să blocheze procesul de integrare europeană a Chişinăului, iar pe de alta, să amâne până în pânzele albe soluţionarea conflictului transnistrean pentru a putea ţine Republica Moldova neclintită între Est şi Vest. Vorbind în termeni şahistici, ucrainenii se vor strădui să ne imobilizeze în poziţia ingrată de şah etern.

Astfel, noua guvernare democratică de la Chişinău se află într-o situaţie dificilă. Din punct de vedere strategic, interesele României şi Republicii Moldova coincid. Mai mult. Ele sunt atât de împletite, încât cea de-a doua are nevoie ca de aer de cea dintâi. Acest lucru însă nu este pe plac nici Kievului, nici Kremlinului. Asta indiferent de faptul dacă vor fi aliate sau, dimpotrivă, rivale cele două puteri slave.

Aşa fiind, Chişinăul va fi forţat să balanseze ca pe sârmă. Pentru a-şi consolida independenţa şi slăbi poziţiile politice şi cele economice ale Rusiei în ţară, el va urma neapărat să joace cartea ucraineană. Dar concomitent, ca să nu-şi taie craca de sub picioare, va trebui să aibă grijă ca să nu ajungă ostatic al  intereselor antiromâneşti ale Kievului în Republica Moldova.

Petru Bogatu,

Jurnal de Chişinău

Comentarii (1 comentariu)

MMMMMMM
a comentat la 06 Octombrie 2009, 16:51

Domnul Bogatu nu scrieti prostii….ceia ce scrieti aicea dovedeste cu nu aveti nimic de a face cu analiza sau strategie a face…mai bine vindeti crenvurste…..integrarea Moldovei nu depinde ucraina….siMAI ALES NU DEPINDE DE ROMINIA…..ROMANIA CA CEA MAI SARACA TARA DI EU NU ARE NICI O FORTA ASUPRA DECISIILOR EU…..ACEATA FORTA AU DONATORII IN EU:FRANTA DANEMARCA,GERMANIA,HOLLAND….ACESTE DISRIBUI SUBSIDIILE CELOR CARE NUMAI FOLOSESC BANII EU…ACESTE TARI AU UN CUVINT GREU DE SPUS IN APRECIEREA PE CINE SA INTEGREZE SI PE CINE NU…..PRIN NEPROFESIONALISMUL DUMNEAVOASTRA MANIPULATI OPINIA PUBLICA SI INSTIGATI URA IN CETATENI CONTRA VECINILOR SALE TARI…..ASA CEVA SE PEDEPSESTE GRAV IN CONVENTIIA DREPTURILOR OAMENILOR….OAMENII SI PRESSA IN EU AU NU NUMAI LIBERTATI DE EXPRESSIA DAR SI OBLIGATII…
According to the Freedom Forum Organization, legal systems, and society at large, recognize limits on the freedom of speech, particularly when freedom of speech conflicts with other values or rights.[23] Limitations to freedom of speech may follow the “harm principle” or the “offense principle”, for example in the case of pornography or “hate speech”.[24] Limitations to freedom of speech may occur through legal sanction and/or social disapprobation.
Hate speech is a term for speech that attacks or disparages a person or group of people based on their social or ethnic group[1], such as race, gender, age, ethnicity, nationality, religion, or lack there of, sexual orientation, gender identity, disability, language ability, ideology, social class, occupation, appearance (height, weight, skin color, etc.), mental capacity, and any other distinction that might be considered by some as a liability. The term covers written as well as oral communication and some forms of behaviors in a public setting . It is also sometimes called antilocution and is the first point on Allport’s scale which measures prejudice in a society. Critics have claimed that the term “Hate Speech” is a modern example of Newspeak, used to silence critics of social policies that have been poorly implemented in a rush to appear politically correctVarious institutions in the United States and Europe began developing codes to limit or punish hate speech in the 1990s, on the grounds that such speech amounts to discrimination. Thus, such codes prohibit words or phrases deemed to express, either deliberately or unknowingly, hatred or contempt towards a group of people, based on areas such as their ethnic, cultural, religious or sexual identity, or with reference to physical health or mental health. There has been an increase of prohibition of terms regarded as “hate speech” based on socio-economic class in the United States, same goes to regional slurs and comments in Europe. But for many North Americans and western Europeans, hate speech has become unacceptable (at least in public), immoral and sometimes, it is taboo to use certain words or discuss certain subjects they fear may be offensive or illegal. In some contexts it may also be offensive or illegal to challenge the rights of individuals based on any or all of the above criteria…..YOU D RATHER BE CAREFUL NOT TO END UP IN CEDO altogether with the analysts and hotnews altogether

Comenteaza

Nume *

Mail *

Web


Comentariu