Deşi încă în ajun creau impresia că nu vor ceda nici picaţi cu ceară, în şedinţa legislativului de ieri i-am văzut pe comunişti ezitând. Au lăsat să se întrevadă că s-ar putea mulţumi şi cu postul de prim-vicepreşedinte al Legislativului. Şi asta în ciuda faptului că anterior ameninţau AIE cu anticipatele, pe motiv că nu li s-a oferit funcţia de spicher.

Împăratul e gol

Totodată, Voronin părea deopotrivă nervos şi derutat. La un moment dat, chiar şi-a părăsit colegii, lăsându-i descumpăniţi şi foarte agitaţi. De unde şi senzaţia că liderul comunist a rupt cuiul. Lui Voronin îi scapă de sub control până şi situaţia din anturajul său. Cu toate că nimeni deocamdată nu strigă „Împăratul e gol!”,  nemulţumirile în PCRM încep să iasă la suprafaţă.

În urma reuniunii de ieri a Legislativului ne-am putut convinge o dată în plus că marea boală a Republicii Moldova nu-i atât PCRM, cât Voronin care, prin însuşi felul său de a fi, bagă dihonie în societate. Deşi a dat cu oiştea în gard, el încă nu s-a trezit. Doarme cu capul pe prăpastie. Şi cu toate acestea, nu se usucă în meditaţii. Visează încă revanşa şi  răzbunarea. Asta trebuie să înţelegem din intransigenţa-i oarbă care determină partidul său să refuze participarea la alegerea unui nou şef al statului.

În aparenţă, Voronin le răspunde democraţilor cu aceeaşi monedă. După scrutinul din aprilie cele trei partide liberale, precum se ştie, s-au eschivat de la procedura de votare a şefului statului. Astăzi comuniştii  răstoarnă piramida. Acum ei se arată hotărâţi să boicoteze alegerile preşedintelui.

Numai că toamna nu-i ca primăvara. Situaţia din aceste zile este total diferită de cea de acum câteva luni. Coaliţia democratică nu simte răsuflarea în ceafă a anticipatelor. AIE are posibilitatea să guverneze ţara cel puţin un an, chit că nu va fi în stare să aleagă un nou şef de stat.

În acest răstimp, Alianţa poate face multe lucruri pentru a le da comuniştilor mari dureri de cap în eventualitatea unor noi alegeri parlamentare în 2010. Să diminueze, de exemplu, dominaţia mediatică a PCRM, destrămând monopolul lui informaţional. Să dea în vileag abuzurile şi nelegiuirile comise de regimul Voronin. Să condamne comunismul şi să interzică simbolurile lui.

Acestea, dar şi  multe alte acţiuni întreprinse de noua putere democratică, le pot crea comuniştilor un  handicap imposibil de surmontat. În atare condiţii, PCRM riscă în doar câteva luni să se ducă pe apa sâmbetei.

Iată de ce, oricum ai da, răspunsul lui Voronin pare să fie disproporţionat. Ca să nu spun necugetat. Pentru că pasul pe care îl fac azi comuniştii nu le convine nici unuia dintre ei, cu excepţia liderului lor.

Voronin se comportă de parcă nu ar avea nimic de pierdut. Şi nu întâmplător. În cazul în care partidul său trece în opoziţie, el de bună seamă pierde tot. Va trebui să dea socoteală pentru toate bazaconiile săvârşite. Îl paşte puşcăria. Iată de ce se dă de ceasul morţii pentru a rămâne la guvernare.

Voronin constrânge demnitarii să-i rămână fideli

În treacăt fie spus, în ajunul deliberărilor de la Curtea Constituţională, Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu o serie de reprezentanţi ai instituţiilor centrale, inclusiv cu unii membri ai Consiliului Coordonator al Audiovizualului. În cadrul acestei şedinţe secrete, liderul comunist i-a şantajat şi i-a avertizat pe funcţionari să nu treacă în barca democraţilor. I-a îndemnat să-i rămână fideli, asigurându-i că  va avea câştig de cauză în justiţie şi, ca rezultat, va obţine postul de preşedinte al Parlamentului. N-a fost să fie.

Se vede că decizia Curţii Constituţionale l-a luat prin surprindere pe Voronin, dându-i peste cap toate planurile. Tocmai de aceea, îşi iese din balamale şi calcă prin străchini la tot pasul. Îşi obligă tovarăşii de drum şi damele de campanie ori să învingă, ori să se ducă cu el la fund. Dar cum de câştigat nu poate nicidecum, îşi invită, de fapt, ortacii să sară cu el în hău.

În aceste împrejurări, imediat după vacantarea postului de preşedinte, în PCRM va începe efectul domino. Şi nici nu-i de mirare. Membrii acestui partid sunt în fond nişte piese de biliard pe care Voronin le loveşte fără milă în jocul său politic.

I se închide uşa-n nas

Ca aşchiile provocate de năruirea  PCRM să nu lovească întreaga societate, nu numai democraţii, ci şi comuniştii ar trebui să se gândească ce-i de făcut cu nasul lui Voronin. Se ştie că de această parte proeminentă a feţei unor oameni depinde uneori cursul istoriei.

Zice-se că dacă nasul Cleopatrei era mai scurt, alta era astăzi faţa lumii. La fel stau lucrurile şi cu acest picior de plai în care noi cu toţii ne trăim zilele. Alta era situaţia Republicii Moldova dacă Voronin nu umbla pe sus cu nasul său ambiţios şi politiceşte straşnic.

Şi cum orice nas îşi are naşul, liderul comunist nu-i o excepţie. Naşul său este alegătorul care îl scoate pe Voronin din jilţul moale al puterii şi îi închide uşa în nas.

Petru Bogatu,

Jurnal de Chişinău