Doar in urma cu cativa ani, revolutiile de toate culorile tineau prima pagina a ziarelor din intreaga lume.

Revolutia portocalie din Ucraina, cea a trandafirilor din Georgia, rasturnarea lui Saddam Hussein in Irak, inlaturarea regimului taliban in Afganistan, toate aceste evenimente anuntau cu surle si trambite sfaristul epocii dictatorilor brutali si rebeli.

Circulau zvonuri de posibile revolutii in Iran si China, iar Arabia Saudita si Libia frematau sub impulsul reformelor. Peste tot pe glob era un val de libertate si speranta in democratie, iar tiranii isi vedeau cu ochii ultimele zile de glorie.

Ce diferenta de ton si atitudine doar peste cativa ani!

Anul 2009 este marcat de “reintoarcerea” dictatorilor, tiranilor si asa-zisilor “despoti luminati”, si nu oricum, ci in culmea gloriei, noteaza Forbes preluat de Ziare.com.

Saptamana trecuta, Muammar Qaddafi, brutalul tiran de la Tripoli, inscaunat in urma cu patru decenii, a avut onoarea de a publica in prestigiosul New York Times in care recomanda, cu toata seriozitatea, crearea unui stat palestiniano-israelian, sub denumirea de-a dreptul ridicola de “Isratine”.

Qaddafi este doar cel mai recent dictator iesit din tenebrele izolarii sale pentru a pasi fara sfiala in lumina reflectoarelor, propovaduindu-si ideile absurde si contrare oricarei logici a geopoliticii si ratiunii.

Tirantii revin in moda, expunandu-si fara rusine recordurile dramatice in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului sau opiniile in ceea ce priveste miscarile de pe scena internationala.

Culmea este ca au inceput sa fie primiti in cancelariile occidentale, unde au ocazia sa se impauneze, dandu-se mari oameni de stat si lideri intelepti, in vreme ce supusii lor mor de foame, de boli sau de violente neimaginate.

In republicile fostei Uniuni Sovietice (mai ales in republicile din Asia Centrala, dar si in Belarus), dictatori de emanatie comunista tin cu ghearele de putere, cramponandu-se sa-si tina tarile in ignoranta si saracie. Ei isi umfla conturile din strainatate cu banii proveniti din vanzarea rezurselor naturale ale tarii si isi multumesc cohortele de “apaludaci”.

In Orientul Mijlociu, cuvantul de ordine este stagnarea (cu exceptia Irakului, o tara devastata de un razboi inceput pe baze nesigure si continuat la fel).

In Asia, situatia dramatica a drepturilor si libertatilor omului in China si dictatura brutala din Coreea de Nord umbresc firavele realizari din Pakistan, Insulele Maldive si Bhutan.

Africa ramane insa locul unde specia aparte a dictatorilor a inflorit de-a lungul anilor, aducand regiunea intr-o situatie disperata.

Zimbabwe, condusa de trei decenii de Robert Mugabe, a degenerat din granarul Africii intr-un iad pe pamant, caracterizat de violenta foame si holera.

Una dintre cele mai brutale dictaturi de pe planeta, potrivit Freedom House, se afla in Guinea Ecuatoriala, unde presedintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo taie si spanzura din 1979.

America Latina are si ea partea ei de dictatura - Venezuela, Cuba, sunt doar doua exemple de tari conduse de despoti absurzi si brutali, dar nemaipomenit de rezistenti.

Este limpede ca dupa valul de democratizare care s-a manifestat in Asia in anii ’80 si prabusirea Uniunii Sovietice la inceputul anilor ’90, despotii lumii doar si-au tras sufletul.

Timp de doua-trei decenii au stat ascunsi, si-au regandit pozitiile si s-au adaptat la noile conditii.

Acum, imbarbatati de lipsa de actiune efectiva a comunitatii internationale impotriva lor, ies la rampa, cu curaj, erijandu-se in lideri luminati, gata sa-si reia locul pe scena internationala.