Ucraina și Moldova au deschis simultan negocierile de aderare la UE în cadrul primului grup tematic „Fundamentele”, iar analiza criteriilor stabilite de Bruxelles pentru fiecare țară în parte relevă că cele două state se află aproximativ la același nivel de pregătire, deși Moldova pare să aibă un ușor avans în unele domenii, în timp ce procesul urmează să devină tot mai competitiv odată cu deschiderea celorlalte cinci grupuri de negocieri pe 14 iulie.
Săptămâna trecută a marcat un moment istoric pentru Ucraina și Republica Moldova: luni, la Luxemburg, Uniunea Europeană a deschis oficial negocierile de aderare cu ambele țări în cadrul primului grup tematic, denumit „Fundamentele”. Potrivit acordurilor preliminare, pe 14 iulie, la Bruxelles urmează să fie deschise celelalte cinci grupuri de negocieri.
Odată cu deschiderea primului grup tematic, Ucraina a primit „poziția comună” a statelor membre ale UE – un document care include lista de repere, adică criteriile pe baza cărora va fi evaluată pregătirea țării pentru aderare. Moldova a primit, la rândul său, propriile criterii. Compararea celor două seturi de documente relevă atât secțiuni similare sau chiar identice, cât și domenii în care cerințele impuse Ucrainei sunt mai ample.
Această diferență nu reflectă standarde mai stricte impuse Kievului, ci faptul că Moldova înregistrează rezultate ceva mai bune în anumite sectoare – cu aproximativ 10% mai bune în termeni de volum al cerințelor rămase de îndeplinit. Prin urmare, Ucraina are mai multe sarcini de realizat pentru a atinge conformitatea cu acquis-ul comunitar în acele domenii.
Cel mai sensibil capitol rămâne statul de drept. Din cauza unor tentative anterioare de simulare a conformității cu cerințele UE, Bruxelles-ul a impus Ucrainei condiții mai detaliate: reformarea procedurilor de selecție a judecătorilor la Curtea Supremă, restabilirea participării experților independenți internaționali la selecția membrilor Comisiei de Înaltă Calificare a Judecătorilor, precum și accelerarea procesului de verificare a judecătorilor și de certificare a procurorilor.
În schimb, sistemul de combatere a corupției al Ucrainei primește din partea UE o evaluare semnificativ mai bună decât cel al Moldovei, deși la capitolul prevenire a corupției situația este inversă. De asemenea, în domeniul drepturilor minorităților naționale, deși situația concretă a Ucrainei ar putea fi considerată mai bună, cerințele impuse Kievului sunt mai stricte – la solicitarea expresă a guvernului ungar, documentul incluzând o referire specifică la planul de acțiune privind minoritățile.
Analiștii atrag atenția că, odată cu deschiderea tuturor grupurilor de negocieri, procesul va dobândi o dimensiune tot mai competitivă între cele două țări. Deși Kievul a urmărit până acum menținerea unui traseu comun cu Chișinăul, o „decuplare” de facto ar putea surveni fără nicio decizie formală din partea UE, în funcție exclusiv de ritmul reformelor din fiecare țară. Oricare dintre ele va demonstra un avans mai susținut al reformelor va avea șanse mai mari să adere la UE în primul val de candidați.
