Directorul IMAS Moldova, Doru Petruți, contrazice narativele optimiste despre creșterea susținerii pentru unire: potrivit sociologului, gradul de susținere pentru unionism s-a oprit din drumul spre 40% și se stabilizează în jurul a 30% din cetățenii aflați pe teritoriul Republicii Moldova. Fără asumare politică serioasă a temei pe ambele maluri ale Prutului, reunificarea ar putea dura între 20 și 30 de ani.
Într-o analiză detaliată, Doru Petruți trasează evoluția susținerii pentru unionism în ultimele două decenii: sub 20% până în 2010, între 20% și 25% în perioada 2010-2020, cu valori apropiindu-se de 30% spre finalul intervalului, și o tendință spre 40% după 2020 – tendință care, potrivit sociologului, s-a oprit.
„Știu că nu e popular și e împotriva curentului ce urmează să spun, dar curentul unionism nu este de fapt în creștere ca susținere pe teritoriul Republicii Moldova”, afirmă Petruți, explicând că gradul de susținere „s-a oprit din drumul spre 40% și mai degrabă se stabilizează în jurul a 30%.”
Cauza principală: proiectul politic promovat – inclusiv în campaniile electorale – este cel al integrării europene combinat cu promovarea națiunii civice și menținerea statului moldovean, nu unionismul ca atare.
Sondajele optimiste, puse sub semnul întrebării
Petruți atrage atenția că sondajele care au indicat cifre mai ridicate pentru unionism provin din aceleași structuri care au supraestimat masiv votul pentru Maia Sandu și PAS – cu abateri de la rezultatele reale de la +10% până la +25%. „Pe scurt, acele studii au «tras», după părerea mea, și procentul de unionism la praguri mai înalte decât corespondentul lor în realitate”, notează directorul IMAS.
Cât durează până la referendum
Sociologul face și o proiecție matematică: pentru a atinge pragul constituțional necesar unui eventual referendum, susținerea pentru unionism ar trebui să se dubleze, la care să se adauge voturile din diasporă – pentru care nu există date concrete.
În scenariul pasiv – fără asumare politică – ritmul de creștere naturală este de aproximativ 1% pe an, generat în principal de schimbările generaționale. „Alți 20-30 de ani”, estimează Petruți. Dacă tema ar fi asumată politic, cu promovare activă și conlucrare de ambele părți ale Prutului, ritmul ar putea urca la 2% anual – ceea ce ar reduce orizontul la 10-15 ani, „dar aici e vorba de muncă multă, politică, susținere și conlucrare din ambele părți.”
Concluzia
„Tema unirii a ajuns într-adevăr la un alt nivel – undeva între vizibilitate și discuție/dezbatere serioasă pe ambele maluri. Ceea ce, pe de o parte, nu e puțin, dar, pe de altă parte, e cam departe de obiectiv”, conchide Petruți.
