Constantin Tănase: Azi un ou, mâine un bou

13 August 2009, 11:16

Astăzi vreau să vorbim despre sinceritate în politică. Se consideră că în politică a nu fi sincer e o chestie de bonton, o virtute chiar. Cine n-are harul de a minţi nu are ce căuta în politică; aici reuşesc doar acei care ştiu a afişa sinceritatea, iar în realitate mint, trişează, manipulează.

Admit, până la un punct, nevoia de a nu fi sincer în politică - e o meserie delicată, bazată pe jocuri de culise, intrigi, intoxicări, dezinformări şi în asemenea împrejurări ocultarea adevărului, tabuizarea unor informaţii sunt arme legale de luptă pentru putere. În aceste limite, ale „legitimei apărări”, lipsa de sinceritate şi secretomania în politică sunt motivate şi nu jignesc opinia publică.

Am urmărit atent modul în care s-au desfăşurat (şi se mai desfăşoară) negocierile privind formarea Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE). Nu o dată, în campaniile electorale precedente, liderii celor trei formaţiuni de opoziţie - PLDM, PL şi AMN - au criticat regimul comunist de la Chişinău pentru lipsă de transparenţă în adoptarea deciziilor de interes public şi au promis că vor fi deschişi cu presa şi nu vor lua nicio hotărâre importantă cu uşile închise. Lup bătrân fiind, nu prea am crezut în sinceritatea acestor declaraţii, ceea ce se întâmplă însă acum în procesul negocierilor a depăşit chiar şi scepticismul meu constructiv şi optimist.

Precizez, ca să nu creez vreo confuzie: ar fi o curată tâmpenie să pretinzi ca ziariştii să participe la negocieri; negocierile sunt negocieri şi se desfăşoară departe de ochii presei. Aşa e normal să fie. Problema e alta: cum este informată presa (opinia publică în general) despre conţinutul acestor negocieri. Părerea mea e că, după bilele albe luate după 3 iunie şi 29 iulie, prima bilă neagră cele trei partide de opoziţie au încasat-o anume în perioada negocierilor. Şi nu din cauza informaţiei zgârcite oferite presei, ci din cauza lipsei de sinceritate a liderilor AIE. Astfel, după fiecare rundă de negocieri, presei i se spunea (şi i se spune) că „nu am discutat despre partajarea funcţiilor” între liderii Alianţei. Simultan însă, are loc o „scurgere de informaţii” şi în presă apar variante de partajare, prezentate ca o certitudine, iar liderii AIE continuă să ne convingă că „nu am discutat despre partajarea funcţiilor”. Avem temeiul să credem că această „scurgere de informaţii” e programată şi urmăreşte un anumit scop, dar şi că asistăm la un joc nu prea curat, la o cotonogeală discretă între liderii Alianţei pentru a obţine cât mai mult, ceea ce nu face bine nici imaginii AIE, nici celei a liderilor ei.

Orice om normal îşi dă seama că, până la urmă, tot greul negocierilor în aceasta şi constă - în partajarea funcţiilor - şi că acest subiect nu poate lipsi din agenda negocierilor. Şi nu e nimic criminal în aceasta, raţiunea de a fi a unui partid fiind lupta pentru putere, iar puterea însemnând funcţii. Este absolut firesc, deci, să se discute anume această problemă. De ce dar atâta secretomanie, de ce atâta conspiraţie, de ce, în definitiv, suntem prostiţi şi minţiţi? De ce să nu ni se spună franc că, da, domnilor ziarişti, negociem partajarea funcţiilor?

Veţi zice că nu face să ne agităm şi să ne alarmăm, că e o chestiune irelevantă? Categoric nu sunt de acord. Să nu uităm proverbul cu „cine fură azi un ou, mâine va fura un bou…”.

Constantin Tănase
Timpul de Dimineţă

Comenteaza

Nume *

Mail *

Web


Comentariu