Părinţii şi avocatul familiei Boboc sunt convinţi că ucigaşii fiului lor pot fi găsiţi…
Sun la uşa apartamentului, îmi deschide stăpânul. Mă legitimez şi sunt invitat în casă. Nu reuşesc să mă descalţ şi aud de undeva o voce fericită de copil: „Ta-ta! Ta-ta!”. Îmi apare în faţă un băieţel, radiind, sărind, întizându-mi braţele. Nu ştiu ce să fac, şovăi… Brusc, piciul se dezmeticeşte, se opreşte şi mă examinează. Buza de jos parcă-i tremură, zâmbetul i se amestecă cu dezamăgire, dar, totodată, cu speranţă. Simt fiori reci atunci când pricep că micuţul din faţa mea aşteaptă din toată inima să-mi cadă deodată barba, să mă schimb la faţă şi să mă transform, ca printr-o frumoasă minune, în… Valeriu Boboc.„Îl aşteaptă zi de zi, aşa reacţionează la toţi bărbaţii”, îmi explică mamă-sa. Pe copilaşul din faţa mea îl cheamă Dragoş, el are un an şi 11 luni, dar speranţa lui nu se va împlini - tatăl său, care îl dezmierda Mărunţelu, nu se va mai întoarce niciodată, pentru că poliţia lui Papuc l-a băgat de viu, nevinovat, în groapă.