1. Nici schimbare, nici stabilitate
După alegerile din 5 aprilie 2009, în cadrul cărora a concurat oferta Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) – stabilitatea, cu oferta partidelor liberale – schimbarea, a urmat revolta din 7 aprilie. Revolta a reprezentat etapa intermediară de convertire a unor decepţii profunde în furie, ca urmare a anunţării rezultatelor preliminare ale alegerilor. A urmat vandalizarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului, pe care forţele de ordine nu au fost în stare să le apere şi care, ulterior, s-au dedat la acte de răzbunare violentă împotriva a sute de persoane despre care nici nu se ştia dacă poartă vreo vină pentru cele întîmplate.