Important este că par plauzibile şi că există o probabilitate consistentă ca ele să devină cândva reale. Ele corespund profilului psihologic al celor doi adversari rămaşi în luptă.

Cei doi candidaţi pentru prezidenţiale rămaşi în cursă aleargă umăr la umăr, la doar un procent diferenţă după terminarea numărării voturilor. În acest tur al doilea, cursa prezidenţială a devenit mai simplă, nu pentru că sunt doar doi candidaţi, ci pentru că singura regulă a rundei finale este că nu are nicio regulă.

Mă tot întreb: de ce toată lumea le spune comuniştilor că alegerile anticipate sunt un rău pentru PCRM, iar ei continuă să insiste pe ideea anticipatelor? Probabil, noi nu vedem ceva ce văd comuniştii. Pentru a vedea, o să încerc să mă fac un pic comunist. Comunist fiind, îmi dau foarte bine seama că alegerile anticipate nu sunt în interesul partidului meu. Cel mult ce putem câştiga noi, comuniştii, e să ţinem AIE într-un fel de şah până la anticipate şi să câştigăm cu scorul de la 29 iulie. Oare merită?

Fac parte dintre cei 20% care l-au votat în primul tur pe Crin Antonescu şi care acum cinci ani au votat Alianţa Dreptate şi Adevăr, alianţă în care PNL reprezenta - ca şi azi - dreapta autentică, iar PD era un partid de stînga, membru al Partidului Socialist European. De douăzeci de ani, în mod constant, am sperat că valorile liberalismului vor avea cîştig de cauză şi se vor impune prin vot democratic. În 2004 am crezut în bunele intenţii şi în promisiunile electorale ale lui Traian Băsescu, deşi nu mi-am făcut iluzii că „ai noştri” sînt perfecţi. Am sperat doar că vor fi mai oneşti şi mai decişi să-şi respecte angajamentele.

Cel puţin, o parte din comunişti sunt gata să cedeze poziţiile şi să identifice o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi, a declarat pentru Imedia analistul Anatol Ţăranu.

„Dar trebuie menţionat un lucru. Faptul că liderul comunist Vladimir Voronin, in plină criză, pleacă din ţară in vacanţă pare a fi un semnal pentru ortacii săi că au mână liberă şi că pot proceda cum găsesc de cuviinţă. Am sentimentul că Vladimir Voronin a decis, până la urmă, ca Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) să-l voteze pe Marian Lupu, deoarece pericolul care ii paşte pe comunişti este foarte mare.

În prezent, este greu de spus dacă Preşedintele va fi sau nu ales, a declarat pentru Imedia analistul Igor Munteanu, directorul executiv al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.

„S-au produs nişte evenimente care zdruncină calmul din interiorul PCRM. Au apărut nişte motive de nelinişte pentru comunişti. Voronin s-a distanţat de cei care au transmis scrisori şi apeluri că ar fi potrivit pentru comunişti să evite alegerile anticipate.

Ce vor românii de dincoace de Prut de la cei de dincolo şi viceversa? Iată o întrebare esenţială care îşi conţine răspunsul chiar în rata de participare mai ridicată ca oricând a alegătorilor din Republica Moldova la alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009.

Hai că viaţa începe a fi cu adevărat interesantă. Şi mai frumoasă. Mă refer nu doar la frumuseţile solemne ale acestei toamne de dincolo de geam, ci şi la frumuseţile acestei toamne politice, frumuseţi ce s-au anunţat încă la începutul lui aprilie… Încep a se destrăma nişte mituri, hainele de purpură cad de pe scheletele hidoase. Încet-încet ne apropiem de nişte adevăruri pe care le-am intuit, şi care acum pot fi probate.

Formarea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) a creat o situaţie nouă, originală şi inedită pe eşichierul politic moldovean, mereu schimbător şi confuz. Dacă îngroşăm un pic culorile putem afirma că, după instalarea la putere a AIE, a dispărut… opoziţia. Comportamentul PCRM, debarcat de la guvernare, nu e al unei opoziţii civilizate, ci al unor trupe de gherilă. Fracţiunea parlamentară a comuniştilor nu are urechi de auzit, ci numai gură de vorbit şi pumni de lovit.

Omănaşii cu capete pătrate. Ieri, românii au ieşit la urne să-şi aleagă preşedintele. Aceste alegeri au fost un examen nu numai pentru partidele politice, dar şi pentru presă. Spre deosebire de mass-media de la Bucureşti, care s-au implicat categoric şi „fără rest”, făcând partizanat politic pentru un candidat sau altul, presa de la Chişinău, cu mici excepţii, a încercat să rămână echidistantă şi imparţială. TIMPUL nu s-a implicat editorial în această campanie, a publicat doar materialele publicitare ale candidaţilor care au solicitat acest lucru.

Filat declarase anterior că vrea să înţeleagă, în special de la premierul rus, în ce măsură pot miza exportatorii moldoveni pe piaţa rusescă. Experţii l-au sfătuit pe Filat să evite discuţiile referitoare la problema transnistreană la întâlnirea cu Vladimir Putin.

În ajunul întâlnirii Filat-Putin şi Filat-Timoşenko de astăzi, presa pro-comunistă de la Chişinău, acompaniată de unele medii de informare de la Tiraspol şi Moscova a încercat să-l prezinte pe premierul moldovean ca pe un adversar aprig al Kremlinului care vrea să bage Moldova în NATO.