Un om bun la suflet mi-a trimis un text. Ca să mă amuze. M-a amuzat. Fără diacritice.
„Un calator ajunge la hanul “Gheorghe & Balaurul”.
Bate la usa , i se intredeschide si o figura feminina intreaba:
Un om bun la suflet mi-a trimis un text. Ca să mă amuze. M-a amuzat. Fără diacritice.
„Un calator ajunge la hanul “Gheorghe & Balaurul”.
Bate la usa , i se intredeschide si o figura feminina intreaba:
Suntem cea mai săracă ţară din Europa, avem cel mai prost sistem educaţional nu doar din Europa, dar chiar din întreaga lume civilizată, iar asta nu ne este de ajuns, continuăm să ne dăm în petec, scrie Alex Cozer pe blogul său.
Sunt şi eu creştin, am fost botezat creştineşte. Mai trec şi de uşa bisericii din când în când, dar mi-e din ce în ce mai ruşine cu aşa-zişii creştini de pe plaiuri moldave.
Dacă răsfoim istoria recentă a lumii, cu greu cred că mai găsim o situaţie similară. Un preşedinte al statului, fie el şi interimar, care mai este şi Preşedinte al Parlamentului, se bucură de doar 1% din încrederea ţării pe care o conduce. În acelaşi timp, un fost candidat la preşedinţie, fie el şi unic, se bucură de 19% din încrederea moldovenilor, scrie Alexandru Cozer pe blogul său.
Nu e nici glumă, nici farsă. Sunt datele unui sondaj IPP realizat în noiembrie, conform căruia în Ghimpu au cea mai mare încredere doar 1% din cei sondaţi, în Lupu - 19%. Iar motivele care au adus aici, vom încerca să le aflăm mai jos.
În timp ce autocarele duc babe şi tineri deveniţi brusc evlavioşi la mănăstiri inventate, în timp ce unii oameni înceracă să-şi bată recordul la vot multiplu, iar televiziunile au căzut din nou pradă isteriei fraudării alegerilor, cei doi candidaţi la prezidenţiale îşi văd nestingheriţi de campanie, scrie Viorel Dorban pe platforma de bloguri VoxPublica.
Pentru cine nu ştie, până şi cele mai credibile sondaje de opinie nu numai că spun multe lucruri relevante, ci şi ascund, cu voie sau fără voie, altele nu mai puţin interesante. Ultima investigaţie sociologică, realizată de CBS AXA în parteneriat cu IDIS „Viitorul”, nu este o excepţie.
Zi de zi stau cu ochii pe ştirile din Republica Moldova şi-mi dau seama că ţara noastră stă în continuare ca pe ace. De aproape opt luni se întîmplă acest lucru. Nu putem alege un presedinte si basta! Situaţia se agravează de la o zi la alta.
Degeaba aleargă premierul Vlad Filat la Bucureşti, ori la Moscova, în zadar face Vladimir Voronin, liderul comuniştilor, declaraţii de doi bani, pentru că oamenii au intrat în criză psihologică. De luni bune, războiul politic dintre comunişti şi liberali nu mai conteneşte. Basarabenii sunt disperaţi şi aşteaptă cu nerăbdare următoarea mişcare în politică. Pînă atunci sunt politizate la maximum mai toate problemele sociale: de la gripa porcină, criza economică, salariile şi pensiile mizere, predarea istoriei în şcoli şi pînă la depolitizarea televiziunii publice şi libertatea presei.
Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinău!” colecteză semnături pentru petiţia cu acelaşi nume, la Bucureşti şi Chişinău, în perioada 30 noiembrie - 1 decembrie 2009.
Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinau!” au lansat la 19 noiembrie o petiţie online prin care solicitau conducerii TVR şi autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău deschiderea unui studio teritorial al TVR la Chişinău. După câteva zile accesul la petiţia online a fost blocat. De aceea, grupul de iniţiativă a decis să colecteze semnături fizice pentru petiţia”Vrem TVR Chişinău!”. Colectarea semnăturilor va avea loc la Bucureşti şi Chişinău.
Geoană sau Băsescu? Nu, Johannis sau Marele Necunoscut!
Acum cinci ani, în ajunul celui de-al doilea tur de scrutin prezidenţial, anticipam într-un editorial, că Traian Băsescu îl va învinge pe contracandidatul său Adrian Năstase. Şi asta în ciuda faptului că, după turul 1, cel din urmă avea un substanţial avantaj în faţa celui de-al doilea . Astăzi, deşi ambii prezidenţiabili au încheiat prima rundă practic la egalitate de puncte, nu m-aş încumenta să pariez pe victoria preşedintelui în exerciţiu.
Motto: „Unii zic că e otravă, // Dar de stai să te gîndeşti, // Limba noastră cea moldavă-i // Mama limbii româneşti”. (Din „Dicţionar moldovenesc-românesc” de Vasile Stati)
Cu greu, dar totuşi am apucat să scriu despre aşa-zisa „limba moldov’neascî”. Nu că aş fi dezarmat în faţa unei asemenea aberante izvodiri staliniste. Problema e că ori de cîte ori se întîmplă să vorbesc despre caricatura lingvistică în cauză, sînt cuprins de o acută lehamite. Problema „limbii moldov’neşti” a fost (dez)bătută pe larg. În contra „plagiatului tovarăşilor” (plagiat în raport cu româna, desigur) s-au vărsat rîuri de cerneală. Cunoscuţi savanţi lingvişti demult şi-au pronunţat verdictul. Aşa că lehamitea mea de a mai vorbi despre acest idiom năstruşnic este, poate, şi un efect al epuizării unei probleme care nu mai e o… problemă. S-a spus totul, cu lux de amănunte, despre „limba de stat” a basarabenilor. Aşa cum se şi cuvine, perspectiva abordării „limbii moldov’neşti”, aici şi acum, va fi din(spre) pana mea.
Aflat în vizită la Bucureşti, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a acordat un interviu interesant jurnalistului George Rădulescu, realizator al proiectului “La masa Adevărului”, de la ziarul bucureştian Adevărul, relatează, pe blogul său, jurnalista Stela Popa.
Dorin Chirtoacă spune că anularea efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov este posibilă doar prin rezolvarea problemelor economice şi de funcţionare a statului, după model european.