Sursa imagine: publika.md

Invităm Curtea de Conturi Europeană să verifice activitatea ONG-urilor noastre

După ce Curtea de Conturi a UE a constatat că n-ar strica mai multă transparență în ograda organizațiilor neguvernamentale europene, avem tot dreptul să ne întrebăm câtă transparență există în curtea ONG-eurilor moldovenești. Întrebarea este de-a dreptul subversivă, deoarece ONG-eurile noastre clamează zi și noapte după transparență și vor să oblige până și pușcăria să-și tragă uși de sticlă. În paralel, însă, contabilitatea lor ascunde mistere neelucidate, iar rapoartele lor de activitate sunt splendide, dar lipsesc cu desăvârșire.

Această duplicitate arhicunoscută a ONG-urilor noastre nu mai uimește pe nimeni. Toată lumea știe că organizațiile neguvernamentale se află într-o zonă a intereselor speciale, sunt protejate de ”umbrele” geopolitice și, în consecință, sunt scutite de revizii fiscale. Rapoartele de activitate, cele financiare și, de multe ori, și impozitele sunt datorate doar donatorilor, iar statul încasează doar analize critice și conferințe veninoase despre combaterea corupției și lipsa transparenței. În final, toată lumea e muțumită – statul se poate lăuda la Bruxelles că are o societate civilă activă și vibrantă, iar ONG-urile culeg caimacul și se află în treabă, crezând că democratizează Moldova.

Din această cauză, legea despre organizațiile neguvernamentale a fost una extrem de blândă și, practic, i-a netezit pe cap pe ONG-iști. Ea n-a inclus nici obligativitatea publicării rapoartelor de activitate și nici dezvăluirea veniturilor obținute de conducătorii ONG-urilor care sunt implicate în acțiuni de ”import de democrație”. Guvernul a renunțat să aplice organizațiilor neguvernamentale un tratament similar celui din Rusia sau chiar din UE (Ungaria).
Această situație, în care este practicat gradul maxim de toleranță față de organizații neguvernamentale, nu ne scutește de responsabilitatea de a evalua din punct de vedere etic acest comportament bizantin al multor ONG-euri de la noi. Faptul că ipocrizia și politica standardelor duble nu se sancționează juridic în țara noastră nu poate constitui un alibi al impunității, iar hâdoșenia și marasmul onegist, care ascund corupția după paravanul unor intenții nobile, trebuie să fie expuse public, deși îți provoacă deseori disconfort intestinal.

Astfel, aprecierea făcută de Curtea de Conturi din UE despre lipsă de transparență, dar și cazul Open Dialog și a Ludmilei Kozlovska, ne spune un singur lucru – scurtcircuite în activitatea societății civile se întâmplă și la case mai mari, nu numai în regiunile supuse ”europenizării” prin provocarea reflexelor condiționate.

Ce să mai vorbim de Moldova! Aici avem de a face cu o junglă onegistă în care mișună tot felul de jivine vorbitoare într-o păsărească aiuritoare – deadline-uri, TOR, flagship, timesheeturi, baseline, peer review, etc. Când îi auzi, îți vine să-ți iei lumea în cap sau să-i pui la zid – parcă ar fi niște extratereștri cu trei urechi și patru guri. Limba lor de stat nu este nici moldoveneasca și nici, Doamne Ferește, română. E un fel de sâsâit veninos din care poți înțelege doar că activiștii noștri sunt gata să-l facă pe dracu-n patru de dragul unor salarii neimpozabile.
N-ar fi o problemă toate aceste lucruri, dacă ar fi asumate cu curaj de către onegiștii noștri. Dar cea mai mare problemă a ”grantofagilor” este că ei neagă tocmai principiile pe care le afișează. Ei spun că combat corupția dar sunt roși de corupție ca o canapea veche, mâncată de șoareci. Ei declară că vor transparență, dar în sediile lor e întuneric beznă, iar la ferestre sunt trase obloane. Ei susțin că vor democrație, dar în interiorul organizației domnește principiul stalinist – ”cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.

Din această cauză, mă întreb oare ce ar constata Curtea de Conturi Europeană  dacă ar face o inspecție inopinată la ONG-urile din Republica Moldova? 

Autor: Corneliu Ciurea
21.12.2018 Opinii
2470
0

Comentarii 1

  • Ungureanu:

    De acord!

    21.12.2018 22:01