Sursa imagine: sputnik.md

Nicolae Dabija: Pe lângă Dodon, Voronin e un îngeraş

Profesorii noştri au dreptate să facă greve.

Şcoala noastră este una performantă: în ultimii vreo 20-30 de ani n-am auzit ca undeva, în vreun gimnaziu, în vreun liceu sau în vreo instituţie de învăţământ superior, să fi rămas vreo persoană repetentă.
 
Totul aici e O.K.!
 
Am ajuns la această concluzie când am aflat din presă că în SUA, spre exemplu, şcoala lasă repetenţi, iar 18% din totalul populaţiei sunt persoane analfabete.
 
18% sunt multe totuşi pentru o ţară considerată cea mai bogată din lume.
 
Eu aş crede însă că Republica Moldova are mai mulţi analfabeţi decât îi are SUA, doar că la noi toţi analfabeţii sunt cu studii superioare.
 
Un alt lucru care ar trebui să alarmeze societatea e acela că în republică creşte numărul idioţilor cu diverse diplome, inclusiv al doctorilor în ştiinţe.
 
Aici am putea spune: Dumnezeu cu ei! Să-i lăsăm în plata Domnului, iar noi să ne căutăm de treabă!
 
Nu ştiu însă cum se întâmplă, dar toţi aceştia ocupă funcţii de răspundere în statul Republica Moldova.
 
Unul dintre ei a ajuns chiar preşedinte al Republicii Moldova.
 
Îl asculţi vorbind şi-ţi dai seama că acesta a trecut prin şcoala de la Sadova, iar mai apoi şi prin Universitatea Agrară, ca raţa prin apă: nimic nu s-a prins de el. Numai răutate, aroganţă, prostie.
 
Desigur că la Universitatea Agrară nu se predă istoria, dar buna-cuviinţă să nu se predea nici la această instituţie de învăţământ cu vechi tradiţii?
 
Anatol Petrencu îmi vorbise că înainte de alegeri cineva încerca să-l convingă că „Dodon va deveni preşedinte când va zbura porcul”. Ca după alegeri aceeaşi persoană să-i spună: „Iată că în Republica Moldova zboară şi porcii”.
 
Când văd atâţia godaci zburând pe deasupra noastră, mă gândesc şi eu că suntem un stat condamnat. Dar când mă gândesc că mai sunt şi zile ca Sfântul Ignat, Ajunul, îmi mai zic că zborul lor nu e veşnic şi că nicio porcină nu va ajunge să murdărească cu râtul lui soarele cel sfânt fără să se transforme în jumări.
 
Zilele trecute Dodon a împlinit o sută de zile de când e preşedinte al Republicii Moldova, ales în această funcţie de Alina Russu şi ceilalţi ruşi din Comisia Electorală Centrală.
 
O sută de zile de neghiobii, rostite de la tribuna cea mai înaltă a ţării.
 
Dacă urmăreşti declaraţiile lui Dodon, descoperi că Republica Moldova se pregăteşte de război contra României şi a Ucrainei.
 
Actualul preşedinte al Republicii Moldova e gata să reînceapă războiul din 1812. După ce-şi va pune eşarfa lui Kutuzov peste ochiul teafăr, urmaşul ţiganului Fâsu din Pârjolteni măritat la Sadova, intenţionează să facă război cu Moldova de dincolo, ca s-o ocupe şi s-o treacă şi pe ea la limba rusă.
 
Păi, pe lângă Dodon, Vladimir Voronin, care voia şi el o apropiere de Moscova, dar nu prin lichidarea propriului popor, e un îngeraş.
 
Unde eşti, Vladimir Nicolaevici, că ni s-a făcut dor de declaraţiile dumitale la fel de aberante, dar cel puţin – paşnice!
 
Acum actualul şef al statului vrea împuterniciri şi mai mari şi organizează în acest sens şi un referendum. Cu banii statului, adică ai noştri, pe care i-ar folosi în scopuri personale.
 
În loc să ceară pedepsirea lui Şor, care, zice Raportul Kroll, e hoţul miliardului, şi să-l pună să restituie miliardul, în loc să ceară de la băncile din Federaţia Rusă, unde, conform aceluiaşi raport, se află depus miliardul furat, Dodon întreabă alegătorul naiv dacă doreşte ca el, alegătorul, să întoarcă miliardul furat sau să nu-l mai întoarcă nimeni niciodată? Iar de această întrebare le anexează pe cele care-l interesează cu adevărat.
 
În întrebările incluse de Dodon pentru un eventual referendum ar fi trebuit să fie inclusă doar una: Stimaţi cetăţeni, sunteţi de acord să achitaţi datoriile de 6,5 miliarde de dolari ale Transnistriei către „Gazprom”-ul Federaţiei Ruse? (Aşa cum a promis Dodon, care a declarat: „Trebuie să înţelegem că toată această datorie care depăşeşte 6,5 miliarde de dolari SUA este datoria Republicii Moldova”.).
 
Pentru că asumarea unor datorii străine înseamnă – pe lângă renunţarea la limba română ca limbă de stat, trecerea la alfabetul chirilic, înlocuirea tricolorului cu un drapel inventat cu capul de bou pe el – ceea ce dânsul numeşte federalizarea Republicii Moldova.
 
E un preţ prea scump pe care omul simplu trebuie să-l plătească pentru ca Dodon să se afle încă vreo 30-40 de ani, ca Lukaşenko, în scaunul de preşedinte al Republicii Moldova.
 
O întrebare la fel de prostească e cea care urmează să stabilească printr-un referendum, care implică cheltuieli de 90 de milioane de lei, dacă numărul deputaţilor din Parlament să fie 101 sau 71. De ce nu 72? Sau 70? Sau 1? De ce nu doar Ion Ceban să fie tot Parlamentul?
 
Ruşii, găgăuzii şi ucrainenii etc., la eventualul referendum, vor urma să ne spună dacă în şcolile noastre să se predea Istoria românilor sau Istoria Moldovei, ca şi cum acestea ar fi istorii diferite sau opuse.
Istoria românilor e Istoria Moldovei şi Istoria Moldovei e Istoria românilor.
 
Menţionăm aici, pentru neinformaţi, că obiectul care se predă în şcoli nu se intitulează Istoria României, ci Istoria românilor.
 
Dar – cum poţi vorbi de o istorie a moldovenilor dintre Prut şi până aproape de Nistru, fără să te referi la istoria tuturor românilor, inclusiv a moldovenilor de dincolo de Prut, de la care ne-au rupt cu sabia „fraţii de la Răsărit”, sau a valahilor, care au avut aceiaşi domnitori cu moldovenii (câteva exemple: Constantin Mavrocordat a fost de 4 ori domnitor al Moldovei şi de 6 ori domnitor al Valahiei, Radu Mihnea a fost de 2 ori voievod al Moldovei şi de 4 ori voievod al Valahiei, Gheorghe Duca a domnit de 3 ori în Moldova şi o dată în Valahia, Alexandru Moruzi a guvernat Moldova de 3 ori şi de 2 ori Valahia, Mihai Racoviţă a stăpânit Ţara Moldovei în 4 rânduri şi în 2 rânduri Valahia.
 
Grigore II Ghica a domnit de 4 ori în Moldova şi de 2 ori în Valahia, Mihai Şuţu s-a aflat de 2 ori în scaunul Moldovei şi de 3 ori în cel al Valahiei, Alexandru Iliaş, Nicolae Mavrocordat, Constantin Racoviţă au fost voievozi ai Moldovei în 2 rânduri şi tot în 2 rânduri şi voievozi ai Valahiei, Simion Movilă, tatăl mitropolitului de Kiev Petru Movilă, a fost şi domnitor valah, şi domnitor moldovean, ca şi Mihai Viteazul, Constantin-Vodă Basarab, Gheorghe Ghica, Scarlat Ghica, Grigore II Ghica, Manole Gianu-Ruset, Constantin Ipsilanti, Alexandru Şuţu etc., etc.), pe lângă faptul că au aceeaşi limbă, aceleaşi tradiţii, aceeaşi istorie, pe lângă faptul că în Evul Mediu Moldovei i se mai zicea Cealaltă Valahie, Valahia Mică, Moldovalahia etc.?!
 
A insista ca în Basarabia să fie studiată doar Istoria Moldovei este echivalent cu a insista ca şcolile din raionul Făleşti, spre exemplu, să studieze doar istoria făleştenilor.
 
Acest separatism va duce la alte separatisme.
 
Istoria Moldovei transnistrene va fi pasul următor. La această istorie lucrează de zor Veaceslav Grosul, fiul lui Iachim Grosul şi istoricul de curte al lui Igor Dodon, dar şi alţi „istorici”.
 
O istorie înjumătăţită e totdeauna o istorie care minte.
 
De ce să existe o istorie a Moldovei, şi de ce, vă întreb, nu există o istorie a Olteniei, a Banatului, a Ardealului, a Munteniei, a Maramureşului?
 
Ştiţi de ce? Pentru că ruşii n-au ajuns pe acolo. Dacă ar fi ajuns, am fi avut azi, vă asigur, nu doar limba moldovenească, ci şi limba oltenească, limba bănăţeană, limba ardelenească, limba muntenească, limba maramureşenească.
 
Cu manualele de istorie, limbă şi literatură respective.
 
Din punct de vedere geografic suntem moldoveni, dar din punct de vedere etnic suntem români.
 
O istorie a Moldovei obiectivă ar trebui să fie una antirusească. Pentru că de la 1792 încoace, de când ruşii s-au lăţit peste teritoriile noastre de dincolo de Nistru, iar de la 1812 – şi peste Basarabia, toate suferinţele, hăcuirile teritoriale, deportările, umilirile vin din partea Rusiei.
 
Niciun stat nu şi-a bătut atâta joc de noi ca Statul Rus.
 
Iată un lucru pe care n-ar trebui să uite să-l menţioneze „istoricii” în viitoarele lor manuale de istorie a Moldovei.
 
De ce Istoria Moldovei?!
 
Pentru că filoruşilor le convine ca poporul să fie prostit, să nu-şi cunoască rădăcinile, limba, identitatea, ştiind că doar aşa ne vor putea conduce cât mai mult.
 
Ei visează să facă din noi o naţiune de mancurţi, un popor de gângăviţi, un neam fără rădăcini şi fără memorie!
 
Cu cât mai stâlcit îţi vorbeşti limba, cu atât eşti mai patriot în concepţia lor.
 
Cu cât îţi urăşti mai mult neamul tău românesc, ce i-a dat lumii pe Eminescu, Alecsandri etc., care au fost români, cu atât eşti mai mare patriot al Republicii Moldova.
 
Dodon vrea să ne impună să studiem o istorie elaborată de M. Beniuc, S.Nazaria, P. Şornicov, C. Popovici, P. Boico, A. Skvorţova etc.
 
Cunoaşte cineva de ce fel de „Istorie a Moldovei” e vorba?
 
Dacă o răsfoieşti, ţi se ridică părul măciucă. În ea se spune că moldovenii ar fi un popor deosebit de români, că între limba moldovenească şi limba română ar fi diferenţe ca între limba latină şi cea italiană, că de-a lungul istoriei lor moldovenii s-au războit doar cu românii, că în 1918 Basarabia a fost cotropită de români şi eliberată de sovietici în 1940, că deportaţi în Siberia au fost doar „marii moşieri şi marii capitalişti”, eveniment care a provocat o mare bucurie în rândul populaţiei, ca şi foametea din 1946-1947.
 
Din el copiii noştri vor mai afla că Pactul Ribbentrop-Molotov e o „dreptate istorică”, iar în 1992 „românizatorii” de la conducerea Republicii Moldova au atacat Transnistria şi Armata a 14-a paşnică.
 
Iată ce fel de istorie vrea să ne impună Dodon.
 
La întâlnirea cu diaspora din oraşul Padova, Italia, Dodon a spus: „Decât copiii dumneavoastră să absolve o universitate, mai bine să înveţe de svarşcici (sudori – n.n.), de tractorişti…”.
 
De ce? Ca „svarşcicii” şi tractoriştii să ne scrie istoria.
 
Pentru că dacă un individ ca Dodon a ajuns preşedinte de ţară, ei de ce n-ar fi buni să-i înlocuiască pe toţi istoricii şi savanţii noştri şi să ne scrie istoria?
 
Mare pacoste pe capul nostru!
Autor: Nicolae Dabija
Sursa: literaturasiarta.md
08.04.2017 Opinii
789
0

Comentarii 0