Sursa imagine: literaturasiarta.md

„Agentul secret” al lui Dodon a deschis gura

Volens-nolens, am devenit agentul secret al lui Igor Dodon. Deşi ambii ne situăm pe poziţii politice diametral opuse. O dată pe lună, ne-am înţeles, voi publica un articol despre activitatea lui. Şi, într-un stil voalat, voi descifra publicului larg unele compartimente secretizate din activitatea preşedintelui, scrie omul de cultură Iulius Popa în „Literatura și Arta”.

Am noroc: Dodon nu citeşte în limba română cu litere latine, el limitându-se la moldoveneasca cu litere ruseşti. A refuzat şi serviciile unui traducător special. Păcat, Vasile Stati s-ar potrivi de minune în acest rol: este unicul lingvist de la noi care posedă limba română. Chiar a ticluit şi un dicţionar bilingv moldo-român, unicul în lume.
 
Îl laud pe Dodon pentru o victorie clasică. L-a convins pe Vladimir mitropilitul să adere la Partidul Socialiştilor. Fără ceremonia de înmânare a carnetului de partid. Atâţia membri cu carnete au umplut listele, iar când îi pui la treabă – o pleaşă fac. Aşteaptă doar funcţii. Cantarean nu are nevoie nici de funcţie, nici de bani. Mitropolitul fără de carnet valorează mai mult decât o sută de inşi cu carnete. El e bravo! A fluierat o dată la toţi preoţii mitropoliei şi aceştia, harnici ca furnicuţele, au transformat bisericile în PAD-uri, adică în Puncte de Agitaţie pentru Dodon.
 
Figura a reuşit cu brio. Turma, cunoscând Biblia şi pe Iisus exclusiv după titlu şi nume, a votat orbeşte cum i s-a cerut: în favoarea lui Dodon. Preoţimea exterminată în anii represiunilor comuniste s-a răsucit în morminte de ciudă. Şi doar decedatul de aproape două secole, Karl Marx, zâmbeşte satisfăcut într-un cimitir al Londrei: Nu v-am spus eu că religia este un opiu pentru popor? Nu m-aţi crezut! Aşteptaţi: ăsta e doar începutul.
 
În continuare l-am sfătuit pe Dodon să nu-l scape din mâini pe mitropolit. Adevărat, acestuia, la rândul său, nici nu i-a trecut prin minte să se despartă de Dodon. La înscăunarea oricărui preşedinte, dânsul a căutat să facă prieteşug cu ei, dăruindu-le câte o Biblie sau câte o icoană. Ei au mulţumit şi s-au dus. Şi duşi au fost. Au respectat independenţa faţă de biserică.
 
De această dată scenariul se schimbă altminterlea. Dodon a priceput că biserica vasală Moscovei îl va ajuta din răsputeri să câştige scrutinul parlamentar din 2018. Pericol uriaş! Încă o dată vă atenţionez asupra nivelului intelectual al turmei. Unii distraţi din tabăra adversă o mângâie cu blajinul calificativ masculin… moş Ion. Adevărată miopie vizionară! Realmente, moş Ion acţionează precum o zăpăcită de lelea Marghioala.
 
Aştept cu nerăbdare vizita patriarhului rus Kirill. Ar fi de dorit ca preşedintele socialist să-i cadă la picioare la aeroport şi să-i pupe mantia. Ştiu ce va urma: patriarhul, cuprins de emoţii, îl va ajuta să se ridice. Iar mitropolitul Cantarean, după un atare gest, va izbucni în hohote şi, printre lacrimi, va jura că nu se desparte de Dodon nici după moarte.
 
De la Bruxelles Dodon s-a întors cu nimic. Demnitarii europeni cunoşteau din timp ce melodie o să le cânte acolo. Revenind acasă, Igor s-a comportat aidoma unui vasal excelent. S-a întâlnit cu ambasadorul Federaţiei Ruse şi i-a dat darea de seamă. El s-a adeverit cel mai pilduitor vasal din spaţiul postsovietic. Putin ar face bine dacă l-ar pune pe panoul de onoare al supuşilor săi fideli.
 
Concomitent, l-am supus pe Dodon unei critici aspre, dar tovărăşeşti. Am procedat astfel ca pe vremea comuniştilor sovietici. Îmi displace cum evoluează relaţiile cu vecinii noştri, doi la număr: România şi Ucraina. Preşedintelui român, ce-i drept, i-a atras atenţia să nu se amestece în treburile noastre. De la el – nicio reacţie. I-am relatat lui Igor că Iohannis e de etnie germană, iar pe nemţi nu-i scoţi cu una-cu două din sărite. N-ai văzut cum a apărut în faţa protestatarilor care îi cereau să demisioneze: îi vibra în ochi o raţiune de gheaţă, dar gura îi zâmbea.
 
Altă situaţie e la ucraineni. Doi separatişti sus-puşi din Donbas au dat ortul popii după ce au explodat nişte bombe prin birourile lor. Nu mi-a plăcut fraza rostită de Dodon, în doi peri şi foarte gingaş: Crimeea aparţine Federaţiei Ruse. Opoziţia l-a criticat dur pe Igor, el însă a tăcut mâlc. Aceste cuvinte trebuiau repetate, de mai multe ori, cu o voce răspicată şi tare ca tunetul: or, nu toţi deputaţii din Rada de la Kiev au auzit-o. Scopul final: Republica Moldova să se simtă între cei doi vecini, vorba basarabeanului la beţie, ca un ou în căldare.
 
L-am povăţuit pe Dodon să se lase de lucruri mărunte, îndeosebi de zâzania în jurul sintagmei limbă română-limbă moldovenească. Parcă l-am lămurit: româna şi moldoveneasca este una şi aceeaşi. I-am propus o variantă rentabilă. Să afirme pretutindeni că limba noastră e cea din Dacia de altădată şi basta. A căzut de acord după ce i-am relatat că ţarina Ecaterina a II-a a Rusiei intenţiona să ocupe cele două principate române şi să-l înscăuneze pe iubitul ei Grigori Potiomkin ca rege al… noii Dacii. Astfel, împuşcăm doi iepuri dintr-o dată: vom trăi în Dacia şi o să vorbim limba dacă. Ăsta reprezintă momentan cel mai sigur colac de salvare. Şi lui Putin îi va plăcea ideea. Apoi îl pensionăm pe Iohannis de la Bucureşti, iar pe Poroşenko de la Kiev îl înlocuim cu … Zina Greceanâi, preşedintele socialiştilor locali, cea mai fidelă prietenă a lui Dodon.
 
N-am stat degeaba. Concomitent l-am trimis pe Dodon cu o misiune specială în Iran. Aruncând praf în ochii lumii, am născocit o minciună pentru presă: să ne dea petrol. Se pare că minciuna a prins rădăcini, în realitate scopul fiind altul. Iranienii sunt urmaşii persanilor, care au luat bătaie, în Antichitate, de la Alexandru Macedon. Dodon s-a plimbat pe acolo ca să afle detalii suplimentare despre Olimpiada, mama lui Macedon, de origine tracă. Mai simplu spus, moldovancă de-a noastră. Prin urmare, şi Alexandru a fost un moldovan pe jumătate.
 
Presupunerile mele s-au adeverit în Teheran. Dodon s-a întors înaripat şi triumfal din… Persia antică. Mi-a promis că acolo unde se afla odinioară monumentul lui Lenin în Piaţa Marii Adunări Naţionale va înalţa o statuie uriaşă cu genericul Maica Olimpiada. De bani mi-a zis să nu-mi bat capul: băncile de pe Insulele Bahamas, care l-au ajutat la prezidenţiale, vor fi receptive şi de această dată. La urma urmei, şi băncile ruseşeti ar putea contribui.
 
Să-l cred, să nu-l cred? Dodon e meşter doar la stricat, nu şi la tocmit. Multe promite – puţine face. Dar ce să fac: anevoioasă misiunea de agent secret. Salut!
Autor: Iulius Popa
Sursa: literaturasiarta.md
26.02.2017 Opinii
2386
0

Comentarii 2

  • cuza:

    bun articol !

    08.03.2017 14:33
  • cuza:

    Bun articolul!

    08.03.2017 14:34