Sursa imagine: hotnews.md

Liceu, cimitir al tinereţii... noastre?

Ce faci când şcoala în care ţi-ai trăit copilăria, unde ai tras de cosiţe prima fată, unde ai marcat primul gol şi te-ai zbenguit în pauze, îţi provoacă nu doar amintiri plăcute, dar şi foarte multe din cele urâte? Ţii în tine? Ştergi cu buretele ce a fost rău şi ţi se pare că totul era roz? Dacă ar fi atât de simplu… Nu vă ascund este vorba de şcoala în care mi-am trăit nouă ani din viaţă. Adică anii frumoşi ai copilăriei ce îmi fac sufletul să vibreze ca şi coardele unei viori pe care se cântă “Ciocârlia”. Asta când îmi aduc aminte de momentele frumoase.

UPDATE: Am deschis contul de pe Odnoklassniki şi am aflat că am fost exclus sau mai bine zis nu am fost primit în grupul creat pentru şcoala în care am învăţat. Uite-aşa: “Scrii urât despre şcoală, gata, noi nu ne jucăm cu tine.” Şi asta face parte din copilărie ori, mai bine zis, copilărisme.
 
Aş începe să vă istorisesc ca Ion Creangă, stau câteodată şi-mi aduc aminte…, dar memoria îmi joacă feste: memoria mea este de jurnalist. Aşa că tot îmi apare în faţă imaginea colegului meu scos în faţa clasei de un profesor. N-a ştiut lecţia, iar învăţătorul l-a lovit cu palma. A ţâşnit sângele din buza sărmanului băiat. A fost un mic scandal, părintele prietenului meu a venit la şcoală, însă nu mai ţin minte cu ce s-a terminat totul… Cert este că proful a continuat să ne înveţe şi să-şi exerseze mişcările de karate.
 
Mai ţin minte cum venea la ore unul dintre profi destul de aghesmuit. Nu pentru că ar fi fost la biserică, ci pentru că aşa îi era feleşeagul. Şi ştiau toţi de lucrul acesta. Numai că, de, suntem o comunitate unită, iar un păhărel, două nu-l strică pe om.
 
Îmi mai aduc aminte cum eram luaţi după ore, noi, elevii, la cules struguri din via unui învăţător. Şi o culegeam, nu aveam de ales. Ne aştepta o răzbunare cruntă dacă dezertam.
 
Îmi mai amintesc cum una dintre profesoare mi-a vorbit urât de tot. Nu contează motivul, nu aveam legătura cu ceea ce debita sărmana - dascălul doar şi-a descărcat nervii pe mine. Un copil de 14 ani este pus în faţa unei femei de 40 şi i se toarnă zoi pe creier. N-am zis nimic. Doar am înghiţit. Ştiu doar că eram în dilema: le spun sau nu părinţilor. Am ales să nu le zic, sărmanii aveau alte probleme, mai veneam eu cu una ce nu avea legătură cu banii, era de ordin psihologic.
 
Îmi aduc aminte de profesoara tânără pe care colegii mei au citit-o ca fiind un om slab şi au terorizat-o la fiecare oră. Ieşea sărmănica plângând de-i sărea cămaşa. Urlau, ţipau, zbierau ca disperaţii. Cine a rezolvat problema? Cine s-a implicat să o ajute pe tânără? Nimeni. A plecat din satul nostru.
 
În clasa a 9 am plecat şi eu. La liceul din Orhei elevii vorbeau aproape liber franceza, eu abia citeam. Colegii rezolvau probleme de la Bacalaureat, eu abia înţelegeam ecuaţia de gradul doi.
 
Ce s-a schimbat de atunci în această “minunată şcoală”? Cred că aproape nimic. Am auzit de profesori care cer de la părinţii copiilor să le aducă lemnele, să le are pământul, altfel… Ei bine, altfel nu ştiu ce s-ar întâmpla, pentru că cine ar avea curaj să vorbească despre asta cu voce tare? Poate doar un nebun ca mine, căruia îi pasă şi care spune lucrurilor pe nume.
 
P.S. Foarte important. Există profesori de milioane - adevăraţi modelatori de suflete. Oameni de o înaltă ţinută morală şi profesionişti desăvârşiţi. Ei merită statuie şi o plecăciune din partea mea, a noastră. În capul listei - prima mea învăţătoare pentru care port un respect deosebit… Mai sunt dascăli cu literă mare, dar cum nu dau nume de rău, nu dau nici de bine. Asta este, până şi o lingură de dohot strică un butoi de miere. Oare ce se întâmplă în cazul unui butoi de dohot în care se pune o lingură de miere? Spuneţi-mi voi. Eu, deocamdată, nu ştiu ce să fac cu polobocul meu de dohot…
 
P.P.S. Nu este un articol negativ. Este unul pozitiv, plin de emoţie şi care are menirea să ne deschidă ochii, iar cei care se simt cu musca pe căciulă - să grăiască.
Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro
26.03.2010 Opinii
2712
0

Comentarii 3

  • Vasiliţa Roşca:

    Liceu, - cimitir / Al tinereţii mele - / Pedanţi profesori / Şi examene grele... / Şi azi mă-nfiori / Liceu, - cimitir / Al tinereţii mele! / (G.Bacovia, Liceu)

    26.03.2010 00:15
  • Spirit Romanesc:

    Stirea care nu va aparea niciodata pe UNIMEDIA: Sarbatorim Unirea Basarabiei cu Romania la Chisinau sambata, 27 martie. Vino la ora 14.00 in fata Academiei de Stiinte a Moldovei (vis-a-vis de hotelul National) pentru a da startul sarbatorii Unirii. Adu cu tine un tricolor (singurul simbol acceptat). Vom porni pe Calea Unirii pe bulevardul Stefan cel Mare, pana la cladirea Sfatului Tarii (str.Al.Mateevici, 111) pentru a vota inca o data unirea. Mai multe detalii pe http://27martie.wordpress.com/

    26.03.2010 08:37
  • Spirit Romanesc:

    Stirea care nu va aparea niciodata pe UNIMEDIA: Sarbatorim Unirea Basarabiei cu Romania la Chisinau sambata, 27 martie. Vino la ora 14.00 in fata Academiei de Stiinte a Moldovei (vis-a-vis de hotelul National) pentru a da startul sarbatorii Unirii. Adu cu tine un tricolor (singurul simbol acceptat). Vom porni pe Calea Unirii pe bulevardul Stefan cel Mare, pana la cladirea Sfatului Tarii (str.Al.Mateevici, 111) pentru a vota inca o data unirea. Mai multe detalii pe

    26.03.2010 08:38